Practică de specialitate în cadrul întreprinderii

Introducere

Unităţile patrimoniale indiferent de tipul si forma de organizare, trebuie sa-şi constituie capitalul, ca primă masură şi ca element important al patrimoniului care le creează posibilitatea stabilirii relaţiilor cu terţii pentru demararea si dezvoltarea obiectului activităţii.

Capitalul exprimă, în esenţă, sub formă banească, obligaţiile unitaţii faţă de cei care participă la constituirea sa, acestia fiind atât pesoane fizice (asociaţi, acţionari), cît şi persoane juridice (societăţi, fundaţii, instituţii, statul).

Capitalurile reprezintă resursele care contribuie la desfăşurarea activităţii economice a societaţilor comerciale. Cu ajutorul lor, societatea îşi procură mijloacele economice necesare: utilaje, clădiri, mijloace de transport, stocuri de materii prime si materiale, obiecte de inventar, mărfuri.

Capitalurile de care o întreprindere poate dispune la un moment dat sunt:capitaluri proprii şi capitaluri atrase.

Capitalurile proprii delimiteaza resursele financiare constituite prin: aportul proprietarilor, acţionarilor sau asociaţilor în calitatea lor de investitori de capital, autofinanţarea si anume prin capitalizarea profitului, din alte resurse nerambursabile stabilite prin lege. În mod concret, ele se identifica prin capitalul individual sau social, dupa caz, primele legate de capital, rezervele întreprinderii, diferenţele sau plusvalorile din reevaluarea activelor, rezultatul reportat din exerciţiile precedente, rezultatul exerciţiului, subvenţiile pentru investiţii sau subsidiile de capital, fondurile proprii cu scop determinat si provizioanele reglementate.

Capitalurile proprii se împart în:

Capitalurile proprii de provienenţă externă:capital social;prime legate de capital;subvenţii;

Capitaluri proprii de provenenţă internă: rezultatul exerciţiului; rezerve; provizioane reglementate.

Capitalul propriu la orice întreprindere are atît avantaje cît şi dezavantaje:

Avantajele capitalului propriu sunt:

simplicitatea atragerii;

capacitatea mare de generare a profitului, deoarece nu e nevoie de achita dobînzi;

asigurarea stabilităţii financiare, a solvabilităţii şi micşorării riscului de faliment.

Dezavantajele capitalului propriu sunt:

costul capitalului propriu este mai mare decît costul capitalului împrumutat;

posibilitatea neîntrebuinţată de creştere a coeficientului rentabilităţii capitalului propriu din contul atragerii capitalului împrumutat.

Întreprinderea care foloseşte numai capital propriu are o stabilitate financiară mai mare însă limitează ritmul dezvoltării sale şi nu foloseşte posibilităţile financiare de creştere a profitului din capitalul investiţiilor.

Capitolul I:

1.1 Esenţa economică a capitalului propriu.

Capitalul propriu - una din categoriile economice fundamentale,esenţa caruia gîndirea ştiinţifică o lămureşte pe parcursul cîtorva decenii.

În lucrurile iniţiale ale economiştilor capitalul propriu era considerat ca bogaţie de bază,averea de bază.Pe parcursul dezvoltarii gîndirii economice aceasta noţiune de capital iniţială,abstracta si generalizată s-a îmbogaţit cu un conţinut concret,corespunzător paradigmei predominante analizei economice al dezvoltării societăţii.

Examinăm mai amanunţit fiecare caracteristica a capitalului propriu,care determină esenţa lui ca obiect de conduncere(Anexa 1)

Capitalul propriu ca obiect al conducerii economice.

În lucrările economiştilor contemporani esenţa capitalului propriu se caracterizează prin mai multe noţiuni - ,,valore”, ,,bun economic “ , ,,resurs economic” , ,,factor economic” , ,,bogaţie” , ,,preţ(valoare)economic” şi altele.Chiar şi aşa privire general,superficial al noţiunilor utilizate ne arată că,esnţa obiectului capitalului propriu nemijlocit este legată cu sfera economic a apariţiei lui.Cu alte cuvinte ,necătînd la deosebirea noţiunilor,capitalul propriu se tratează de toţi cercetătorii ca o categorie economic,manifestîndu-se în sfera relaţiilor economice ,activitaţii economice.

Capitalul propriu ca valoare economic acumulată.

În teoria capitalului propriu această caracteristică esenţială,tradiţional este precăutată de mulţi cercetători ,recunoscută de ei ca una de bază.În această calitate capitalul propriu în cea mai generalizată formă se caracterizează ca o rezervă a volorii economice acumulată la un moment de timp determinat.Ca o valoare acumulată,capitalul propriu se examinează usb forma:capitalului statutar acumulat din aporturile primate în contul achitării acţiunilor ;rezervelor formate conform prevederilor legislative,statutului societăţii pe acţiuni şi adunăriigenerale a acţionarilor;capitalului suplimentar;capitalului secundar şi profitului nerepartizat al anilor precedenţi şi profitului net al anului de gestiune.

Capitalul propriu ca factor de producţie.

Această caracteristică se determină prin aceea că,valoarea economica acumulată este utilizată sau poate fi utilizată în procesul de producere.Capitalul propriu este un factor de producer necesar,ce se caracterizează printr-o rentabilitate anumită,ca purtător al acestea caracteristici el se produce în complex cu alţi factori.

Capitalul propriu ca resurs investiţional.

Pentru orice societate pe acţiuni,investiţia este,în primul rind,o decizie de a imobiliza un capital în vederea obţinerii în viitor a unei bune rentabilitaţi.Rolul principal al societaţii pe acţiuni este de a găsi surse financiare necesare investiţiilor,de a evalua şi obţine o rentabilitate corespunzătoare.

În acoperirea financiară a investiţiilor ,societatea trebuie să-şi mobilizeze mai întîi fondurile proprii ce se degajă din autofinanţarea şi apoi să apeleze la resurse externe,spre a obţine un cost cît mai redus a capitalului.Trecerea la economia de piaţă, conectarea economiei Republicii Moldova la cea mondială,creşterea nivelului ei de competitivitate,impune înlocuirea şi formarea în acest scop a unor resurse financiare corespunzătoare.

Capitalul propriu ca sursă de venit.

Capacitatea dea a adduce venit constituie una din principalele caracteristici ale capitalului propriu,remarcată de toţi reprezentanţi şcolilor economice.Unde nu ar fi îndreptat capitalul propriu ca resursa economic în activitatea operaţională,investiţională sau financiară,tottimpul are capacitatea de adduce venit,care se asigură numai cu condiţia utilizarii eficiente.