Achiziționarea de Utilaje prin Leasing

Definiţie

Leasing-ul sau închirierea reprezintă dreptul de a folosi sau de a ocupa o proprietate personală sau fizică, dat de un locator unei alte persoane (numită, în general, utilizator sau chiriaş), pentru o perioadă de timp fixă sau nedeterminată, prin intermediul căruia locatarul obţine posesie exclusivă a proprietăţii în schimbul plăţii către locator a unei sume fixe sau determinabile.

Scurt istoric

• Operaţiunile de leasing sunt elemente relativ noi pe piaţa de leasing. Primele operaţiuni de leasing au avut loc în Statele Unite ale Americii în cursul anului 1954, acestea marcând înfiinţarea companiei American Leasing Corporation. În perioada ce a urmat, activităţile legate de leasing au înregistrat o dezvoltare rapidă, extinzându-se în toate ţările dezvoltate ale lumii, constituind un element important al economiei.

• În România, prima companie de leasing a fost înfiinţată în 1994 – SC Mister D Leasing SRL.

• Trei dintre cele mai importante societăţi de pe piaţă la acea vreme erau: Demir Romlease (actuala companie UniCredit Leasing), DRT Leasing şi Romlib Leasing.

• În România, primele cadre legislative privind leasing-ul au fost alcătuite în 1995. Pe parcursul anului 1997, ca o consecinţă a dezvoltării rapide a activităţilor de leasing, a fost emisă prima Lege a Leasing-ului – OG51/1997, aceasta fiind ratificată în 1998.

• Având drept scop promovarea activităţilor de leasing şi a avantajelor acestora pe piaţa românească de resort, trei companii de leasing au înfiinţat în Februarie 1996 Uniunea Naţională a Societăţilor de Leasing.

Scurtă introducere în cadrul legal

• Piaţa de leasing din România a cunoscut o dezvoltare cu adevărat dinamică de-a lungul întregii sale istorii din ultimii zece ani, cu o creştere anuală constantă de aproximativ 50% din punct de vedere al volumului de finanţare în leasing.

• 2006 a fost primul an în care o adevărată analiză cantitativă şi calitativă a putut fi realizată în acest domeniu de activitate, pe baza pachetului legislativ ce a fost implementat în vederea guvernării pieţei de leasing.

• Anul 2006 a adus multe schimbări legale. Spre exemplu, Codul Fiscal aduce nu numai modificări în bine, ci elimină şi unele prevederi legate de impozite, prevederi ce se aplicau tranzacţiilor de leasing atunci când bunuri corelate cu contracte de leasing erau importate. Legea TVA-ului aduce şi ea modificări ce vor avea un impact semnificativ asupra activităţii de zi cu zi a companiilor de leasing.

• Pentru prima dată, legea specială a leasing-ului defineşte în mod clar termenii comerciali ai unui contract de leasing şi ai relaţiei bazate pe contract între părţile semnatare ale unui contract de leasing.

• Termeni precum valoarea reziduală sunt definiţi corespunzător în vederea eliminării confuziei cu valoarea taxelor vamale, ce apare în practică.

• Rata de leasing a contractului de leasing financiar şi chiria la care se face referire în contractul de leasing operaţional sunt descrise într-o formă clară ce nu mai permite confuzia şi / sau “alunecarea” de la o categorie de leasing la alta.

• Legea nu doar certifică anume produse şi sub-diviziuni ale acestora ce sunt specifice leasing-ului (precum sub-închirierea, leasing sindicalizat, leasing extern, vânzare prin răscumpărare), ci şi impune un anumit număr norme de audit intern şi extern, şi norme de conduită, ce sunt necesare oricărei instituţii financiare ne-bancare.

• Fiind o premieră în istoria brokeraj-ului financiar, Legea nr. 266/2006, care modifică Ordonanţa Guvernamentală Nr. 28/2006, adduce o definiţie a “instituţiei financiare nebancare” al cărei principal obiect de activitate este acţiunea de creditare.

• Legea recunoaşte instituţia de leasing financiar drept o instituţie financiară ne-bancară ce acordă credite exact ca oricare altă instituţie similară (credite de consum, factoring, fonduri de garanţii). Acest tip de recunoaştere plasează Banca Naţională a României în postura de autoritate competentă în domeniul autorizării, monitorizării şi supravegherii companiilor de leasing financiar şi a altor activităţi definite ca instituţii financiare ne-bancare.

• În consecinţă, Legea nr. 226/2006 impune Băncii Naţionale a României obligaţia de a emite legislaţie secundară, necesară în vederea autorizării, monitorizării şi ţinerii sub observaţie a acestei pieţe specifice de servicii nebancare, pentru a institui un mediu de afaceri bazat pe principii prudenţiale sănătoase.

Asociaţii de Leasing - ASLR

Asociaţia Română de Leasing (ASLR)

• ASLR este o organizaţie profesională non-profit, apolitică, şi independentă, conform legislaţiei române în vigoare. A fost înfiinţată în Februarie 1996, în concordanţă cu Legea nr.21/1924

Scopul şi obiectivele ASLR

• Apără şi reprezintă interesele companiilor româneşti de leasing

• Promovează cooperarea între aceste companii

• Analizează legislaţia operaţiunilor de leasing în România şi adoptă o poziţie comună în elaborarea şi aplicarea regulilor

• Pentru atingerea acestor obiective, asociaţia cooperează cu autorităţile interne şi internaţionale

• Promovează cele mai recente concepte, tehnici şi metode din industria de leasing

• Organizează simpozioane şi mese rotunde în sprijinul acestor obiective

• În privinţa legislaţiei, ASLR susţine interesele companiilor române şi exprimă acele puncte de vedere bazate pe practica actuală, ce trebuie luate în considerare în procesul de elaborare a reglementărilor. Pentru a sprijini activitatea companiilor de leasing, ASLR s-a implicat în mod eficient în procesul de elaborare a legislaţiei aferente acestui domeniu.