Motivație

CAPITOLUL I

ANTRENAREA-MOTIVAREA SI IMPLICAREA,

ATRIBUT MODERN AL MANAGEMENTULUI

O perioada indelungata de timp managerii organizatiilor, indiferent de marime si obiect de activitate, au considerat ca antrenarea si motivarea salariatilor este un obiectiv esential, dar simplu de atins prin acordarea de recompense materiale. Desi acesta modalitate a dovedit success, in realitate este o maniera incorecta de motivare.

In acest capitol voi incerca sa evidentiez ca banii nu totdeauna determina oamenii sa lucreze cu harnicie, in conceptia managementului modern existand si alte criterii importante care determina implicarea salariatilor.

1.1. EVOLUTIA CONCEPTIILOR MOTIVATOARE. DELIMITATI CONCEPTUALE

Tehnicile de motivare au suferit numeroase schimbari pe parcursul anilor, constatandu-se ca atitudinile timpuri privind motivarea sunt puternic inradacinate in cultura societatilor umane cu vechi traditii industriale si de afaceri precum societatile americana si vest europeana. Un loc important in evolutia procesului motivational il ocupa “motivarea de tip morcov-bat”, Taylor si colaboratorii sai inregistrand progrese in acest sens, prin introducerea unei salarizari reale, potrivit caraia cei care au produs mai mult sa fie salarizati in proportie cu contributia lor. Tehnicile motivatoare timpuri au condus la cresterea productivitatii precum si la folosirea efectiva a specializarii si standardizarii. Cercetarile au demonstrat ca “motivarea morcov-bat” nu conduce la participarea integrala a salariatilor la realizarea eficienta a sarcinilor, ceea ce a determinat managerii sa cauta solutii noi pentru problemele motivarii in domeniul psihologiei.

Este de remarcat contributia lui Mayo in dezvoltare motivarii, care sugereaza ca managerii trebuie sa ia in considerare psihologia muncitorului precum si irationalitatea comportamentului uman. Prima investigare majora a lui Elton Mayo asupra comportamentului la locul de munca, a constituit-o experimentele de la Hawthorne-care au concluzionat ca dimensiunea umana a organizatiei, interactiunea sociala si grupurile, afecteaza in mod esential productivitatea individuala. Aceste experimente nu s-au concretizat intr-un model de motivare, teoriile psihologice privind motivare dezvoltandu-se mai tarziu.

Motivarea poate fi definite in diferite moduri, fiecare autor avand o modalitate diferita de abordare, dar aproape toate interpretarile reflecta aceasi idee de baza:factori care determina indivizii unei organizatii sa participle le indelpinirea scopurilor, obiectivelor si misiunii. Un manager care conduce prin motivare creeaza conditii in care salariati se simt insufletiti a depune efort, o forta de munca puternic motivata contribuind la obtinerea rezultatelor proiectate si a performantei dorite.

Antrenarea si motivarea actioneaza interlegat. Astfel, antrenarea cuprinde ansamblul proceselor de munca prin care personalul sa contribuie la stabilirea si realizarea obiectivelor, pe baza luarii in considerare a factorilor care ii motiveaza. Deci scopul antrenarii este implicarea cat mai profunda a personalului de executie si conducere in realizarea obiectivelor.Fundamentul antrenarii il reprezinta motivarea, care se refera la corelarea satisfacerii necesitatilor si intereselor personalului cu realizarea obiectivelor si sarcinilor atribuite.

Motivarea reprezinta suma energiilor interne si externe care initiaza si dirijeaza comportamentul uman spre un scop, care odata atins, va determina satisfacerea unei necesitati(H.Newman). Motivele care ii anima pe oameni reprezinta expresia nevoilor si asteptarilor lor. Nevoile sunt definite ca lipsuri pe care un individ le resimte le un moment dat iar asteptarile sunt credintele indivizilor in existenta unor sanse ce pot fi obtinute printr-un anume nivel al efortului si performantei.

Intre motivare si recompense exista o puternica interdependenta, recompensele fiind rezultatul muncii cu valoare pozitiva pentru individ, orice lucru pe care individual il percepe ca de valoare. Recompensele pot fi extrinseci-sunt rezultate sau produse valoroase oferite de o organizatie pentru personalul sau, cum ar fi: salarii, promovare, avantaje suplimentare(vacante platite, masina de service) intrinseci- apar natural cand o persoana isi indeplineste bine sarcinile si provin din interior, si nu depend de actiunea unei alte persoane. Stimuli motivationali intrinseci au o deosebita putere de “motivare din interior”

In multe organizatii managerii dobandesc participarea salariatilor la indeplinirea sarcinilor prin presiune psihologica, amenintari, folosirea fricii si abuzul de putere precum si alte tehnici machiavelice, acestea fiind cunoscute sub denumirea de motivare prin manipulare sau motivare Machiavelica. Desi in unele situatii aceste practice isi dovedesc succesul, in condiitile managementului contempotan rar, managerii pot folosi cu succes presiunile pentru ca subordonatii sa contribuie la obtinerea finalitatilor dorite si cresterea productivitatii. Motivarea fara manipulare sau reala presupune ca fiecare individ este o existenta unica cu o multime complexa de motive si impulsuri in continua schimbare.

Managerul manipulator presupune ca in fiecare interactiune exista un castigator si un invingator, iar managerul motivator se preocupa de crearea unei situatii in care fiecare participant este un invingator.

Pentru a înţelege motivarea, managerii trebuie întâi să înţeleagă motivele pentru care indivizii se comportă într-un anume fel şi pentru care au anumite reacţii în situaţii ameninţătoare sau prin care se încearcă influenţarea. Motivarea este un proces intern, si nu un imperativ care poate fi impus din exterior.