Modalități de manifestare ale programării la nivelul unei subunități militare

1. Introducere

Timpul actului de conducere este prezentul, dar scopul său, ca întotdeauna este viitorul. Nu un viitor oarecaee, ci un viitor care este dorit și se poate realiza, unul care nu poate fi decât realist și posibil, unul dezirabil, care satisface necesitățile organizației militare, asigurându-i dezvoltarea. Prin urmare , comandantul, statul major trebuie să poată pătrunde îîn viitor nu închipuindu-și cum ar vrea să se întâmple, ci cum poate să se întâmple, astfel că, la capătul drumului, să poată constata că s-a ajuns acolo unde trebuia și putea să se ajungă.

Toate acestea sunt realizate în cadrul funcției de previziune. Rezultatele previziunii se împart în funcție de orizont, grad de detaliere și obligativități în trei categorii principale: Diagnoze, Prognoze, Programe.

Programarea reprezintă a treia formă de exprimare a previziunii. Ea este strâns legată de planul elaborat, din care își extrage informațiile de bază, necesare elaborării programelor.

2. Definiția, obiectul și conținutul programării

Programarea constă în defalcarea unui obiectiv anticipat (planificat) și a modului de îndeplinire a acestuia în timp ( luni, decade, săptămâni, zile, ore), spațiu (cadru organizațional) , precum și pe participanți individuali sau de microgrup specializat pentru asigurarea desfașurării sistematice a unor activități specifice organizației militare și coordonării lor facile.

Unii specialiști o privesc ca parte integrantă a planului organizației, fiind considerată ca un proces de concepere a unei liste detaliate de activități, de alocare a resurselor necesare și de stabilire a termenelor, în vederea îndeplinirii unui obiectiv.

Din toate definițiile și analizele efectuate asupra programării rezultă câteva elemente caracteristice:

- Programarea unor activități este nemijlocit legată de activități cuprinse în planurile de acțiune în planurile de acțiune ale structurilor militare;

- Programarea constituie una din modalitățile eficiente de realizare a obiectivelor prevăzute prin plan, facilitând o mai bună organizare și coordonare, ca și un control mai eficient;

- Programarea vizează, în general, activități a căror desfășurare se încadrează într-o procesualitate verificată în timp și validată, prin urmare, prin experiment;

- Programarea se aplică unor activități ce se încadrează într-un nivel ridicat de certitudine;

- Programarea reprezintă una dintre cele mai performante căi de normare a activităților de microgrup și individuale.

Definiția și trăsăturile principale ale programării ne permit să formulăm, obiectul său. Prin urmare, obiectul programării îl constituie indentificarea, detalierea și normarea procesuală, cu un înalt grad de precizie, a unor operațiuni/ activități planificate, a căror desfășurare și rezultate nu sunt marcate de incertitudine sau risc pronunțat și care pot fi cu ușurință organizate, controlate, și autocontrolate, contribuind astfel la realizarea performanțelor organizației militare.

În conținutul programării intră:

- Analiza proceselor, activităților și acțiunilor, în scopul stabilirii celor ce urmează a se programa;

- Stabilirea listei operațiunilor/activităților, a celei mai bune înlănțuieri ( algortimului activităților și proceselor), a standardelor de timp și de ritm;

- Determinarea corelațiilor dintre executanți, alocarea resurselor economico-financiare și factorii ergonomici (integrarea operațiilor, resurselor materiale, și financiare, instrumentelor tehnice, mediului organizațional și material, intrări și ieșiri din sistemul managerial);

- Stabilirea alternativelor de program, alegerea celei mai bune și redactarea programului.