Cuprins
- CAPITOLUL I :
- §.NOŢIUNI GENERALE DESPRE DREPTURILE CETĂŢENILOR EUROPENI pag. 5
- • 1. SCURT ISTORIC A UNIUNII EUROPENE pag. 5
- • 2 NOŢIUNI GENERALE PRIVIND DREPTURILE CETĂŢENILOR EUROPENI pag. 6
- • 3 PRINCIPIILE UNIUNII EUROPENE pag. 8
- CAPITOLUL II :
- § PROTECŢIA DREPTURILOR FUNDAMENTALE pag.9
- • 1. DEMNITATEA ŞI LIBERTATEA CETĂŢENILOR ÎN U.E. pag.9
- 1.1.Demnitatea umană a cetăţenilor U.E. pag.9
- 1.2 Dreptul la viaţă pag.9
- 1.3 Dreptul la integritatea persoanei pag.9
- 1.4 Interzicerea torturii şi a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante pag.10
- 1.5 Interzicerea sclaviei şi a muncii forţate pag.10
- • 2. LIBERTĂŢILE CETĂŢEANULUI pag.10
- 2.1 Dreptul la libertate şi securitate pag.10
- 2.2 Respectarea vieţii particulare şi de familie pag.10
- 2.3 Protecţia datelor cu caracter personal pag.11
- 2.4 Dreptul la căsătorie şi dreptul de întemeiere a unei familii pag.11
- 2.5 Dreptul la libertatea de gândire, de conştiinţă şi religioasă pag11
- 2.6 Dreptul la libertatea de exprimare şi de informare pag.11
- 2.7 Dreptul de întrunire şi de asociere pag.11
- 2.8 Dreptul la educaţie pag.12
- 2.9 Libertatea profesională şi dreptul la muncă pag.12
- 2.10 Libertatea de a desfaşura o activitate comercială pag.12
- 2.11 Dreptul de proprietate pag.12
- 2.12 Dreptul la azil pag.12
- 2.13Protecţia în caz de evacuare, expulzare sau extrădare pag.13
- CAPITOLUL III :
- § . EGALITATEA ŞI SOLIDARITATEA CETĂŢENILOR UNIUNII EUROPENE pag.13
- • 1.EGALITATEA CETĂŢENILOR UNIUNII EUROPENE pag.13
- 1.1 Egalitatea în drepturi pag.13
- 1.2 Nediscriminarea pag.13
- 1.3 Diversitatea culturală, religioasă şi lingvistică pag.13
- 1.4 Egalitatea între bărbaţi şi femei pag.13
- 1.5 Drepturile copilului pag.14
- 1.6 Drepturile persoanelor în vârstă pag.14
- 1.7 Integrarea persoanelor cu handicap pag.14
- • 2. SOLIDARITATEA CETĂŢENILOR UNIUNII EUROPENE pag.14
- 2.1 Dreptul lucrătorilor la informare şi la consultare în cadrul întreprinderii pag.14
- 2.2 Dreptul la negociere şi la acţiuni colective pag.14
- 2.3 Dreptul de acces la serviciile de plasament pag.14
- 2.4 Protecţia în cazul concedierii nejustificate pag.14
- 2.5 Dreptul de a avea condiţii de lucru corecte şi echitabile pag.15
- 2.6 Interzicerea muncii copiilor şi protecţia tinerilor la locul de muncă pag.15
- 2.7 Viaţa de familie şi viaţa profesională pag.15
- 2.8 Dreptul la securitate socială şi asistenţă socială pag.15
- 2.9 Dreptul la asistenţă medicală pag.16
- 2.10 Accesul la serviciile de interes economic general pag.16
- CAPITOLUL IV :
- §. DREPTURILE DEPLINE ALE CETĂŢENILOR UNIUNII EUROPENE ÎN CEEA CE PRIVEŞTE JUSTIŢIA ŞI LIBERA CIRCULAŢIE pag.17
- • 1.JUSTIŢIA ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ pag.17
- 1.1 Dreptul de a apela efectiv şi de a avea acces la o instanţă imparţială pag.17
- 1.2 Prezumţia de nevinovăţie şi dreptul la apărare pag.18
- 1.3 Principiile legalităţii şi proporţionalităţii infracţiunilor şi pedepselor pag.18
- • 2. LIBERA CIRCULAŢIE A PERSOANELOR ŞI A SERVICIILOR pag.19
- 2.1. Persoanele care beneficiază de principiul liberei circulaţii a persoanelor şi serviciilor pag.19
- 2.2 Libera circulaţie a persoanei si recunoaşterea calificărilor profesionale in România pag.20
- 2.3. Profesii reglementate si nereglementate pag.21
- 2.4 Recunoaşterea diplomelor academice pag.23
- • 3 CETĂŢENI EUROPENI VICTIME ALE CETĂŢENILOR EUROPEI pag.25
- • 4 CONCLUZII pag.26
- BIBLIOGRAFIE pag.27
Extras din referat
CAPITOLUL1
NOŢIUNI GENERALE DESPRE DREPTURILE CETĂŢENILOR
EUROPENI
1. SCURT ISTORIC A UNIUNII EUROPENE
Tentative de unificare a naţiunilor europene au existat încă dinaintea apariţiei statelor naţionale moderne. Acum trei mii de ani, Europa era dominată de celţi, iar mai târziu a fost cucerită şi condusă de Imperiul Roman, centrat în Mediterană. Aceste uniuni timpurii au fost create cu forţa. Imperiul Franc al lui Carol cel Mare şi Sfântul Imperiu Roman au unit zone întinse sub o singură administraţie pentru sute de ani. Uniunea vamală a lui Napoleon şi mai recentele cuceriri ale Germaniei naziste din anii 1940 au avut doar o existenţă tranzitorie.
Dată fiind diversitatea lingvistică şi culturală a Europei, aceste încercări au implicat de obicei ocupaţia militară a naţiunilor, conducând la instabilitate; unele încercări, însă, au durat mii de ani şi au fost însoţite de progrese economice şi tehnologice, aşa cum s-a întâmplat cu Imperiul Roman în timpul aşa-numitei Pax Romana. Una dintre primele propuneri pentru o unificare paşnică prin cooperare şi egalitatea statutului de membru a fost făcută de Victor Hugo în 1851. În urma catastrofelor provocate de primul şi al doilea război mondial, necesitatea formării unei (ce a devenit mai târziu) Uniuni Europene a crescut, din cauza voinţei de a reconstrui Europa şi de a elimina posibilitatea unui nou război.
Acest sentiment a dus în cele din urmă la formarea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului de către Germania (de vest), Franţa, Italia şi ţările din Benelux. Acest lucru a fost posibil prin semnarea în aprilie 1951 a Tratatului de la Paris, care a intrat în vigoare în iulie 1952.
Câţiva ani mai târziu, tratatele de la Roma din 25 martie 1957 au consfinţit constituirea Comunităţii Economice Europene (CEE) şi Comunităţii Europene a Energiei Atomice (CEEA sau EURATOM).
Cele şase state membre fondatoare erau Franţa, Italia, Belgia, Luxemburg, Olanda şi Republica Federală Germania. La 1 ianuarie 1973 Anglia, Danemarca şi Irlanda au aderat la Comunitate. Ulterior, Comunitatea europeană s-a extins spre sud prin acceptarea ca membrii a Portugaliei şi Spaniei (1.1.1986), precum şi a Greciei (1.1.1981). Ultima extindere de tip clasic a Comunităţilor (adică în absenţa unui tratat adoptat în prealabil, aşa cum este actualul Tratat de la Nisa) a avut loc în anul 1995, când Austria, Finlanda şi Suedia devin state membre ale Comunităţilor, astfel încât, numărul total al acestora ajunge la 15.
Un moment important îl constituie semnarea în 1986 a Actului Unic European (AUE). Principalul scop al acestui document a fost eliminarea ultimilor bariere în calea creării Pieţei unice până la 31 decembrie 1992. AUE a reglementat circulaţia liberă a bunurilor, a serviciilor, a capitalurilor, a plăţilor şi a persoanelor, pe tot cuprinsul Comunităţilor. La 7 februarie 1992, a fost semnat la Maastricht, Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). Prin ratificarea sa, la sfârşitul anului 1993, de către toate statele membre ale Comunităţii Europene (numită de acum oficial Uniunea Europeană), s-a deschis drumul realizării, în etape, atât a unei uniuni politice, cât şi a unei uniuni economice şi monetare, constituind, fără îndoială, un reper fundamental în istoria civilizaţiei europene.
Prin Tratatul de la Amsterdam, Uniunea Europeană cunoaşte, într-o anumită măsură, unele transformări. Îi sunt încredinţate noi sarcini, rolul cetăţeanului este accentuat, iar caracterul democratic al instituţiilor este consolidat. Tratatul de la Amsterdam se prezintă ca o revizuire a Tratatelor institutive, deşi acestea au fost modificate prin Tratatul de la Maastricht; Tratatul de la Nisa este un Tratat care modifică Tratatul privind Uniunea Europeană, tratatele de instituire a Comunităţilor Europene precum şi anumite acte conexe, pregatind prin reformele sale structura instituţională a UE pentru extinderea prin aderarea a noi state; pe 18 iulie 2003, proiectul final al Tratatului de instituire a unei Constituţii pentru Europa a fost publicat în Praesidiumul Convenţiei pentru Viitorul Europei.
2.NOŢIUNI GENERALE PRIVIND DREPTURILE CETĂŢENILOR EUROPENI
Popoarele Europei , au stabilit o uniune tot mai strânsă între ele şi ca urmare au hotărât să aibă un viitor paşnic bazat pe valori comune.
Conştientă de patrimoniul său spiritual şi moral, Uniunea Europeană se întemeiază pe valorile indivizibile şi universale ale demnităţii umane, libertăţii, egalităţii şi solidarităţii.
Uniunea se sprijină pe principiul statului de drept. Totodată Uniunea situează persoana în centrul acţiunii sale instituind cetăţenia Uniunii şi creând un spaţiu de libertate, de securitate şi de justiţie. Tot ea contribuie la păstrarea şi dezvoltarea acestor valori comune respectând diversitatea culturilor şi tradiţiilor popoarelor Europei, precum şi a identităţii naţionale a statelor membre şi a organizaţiilor puterilor publice la nivel naţional, regional şi local.
Uniunea caută să promoveze o dezvoltare echilibrată şi durabilă şi asigură libera circulaţie a persoanelor, mărfurilor, serviciilor şi a capitalurilor, precum şi libertatea de stabilire.
În acest scop, este necesar ca evidenţiindu-le printr-o Cartă să fie întărită protecţia drepturilor fundamentale în spiritul evoluţiei societăţii, al progresului social şi a dezvoltărilor ştiinţifice şi tehnologice.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Drepturile Cetatenilor in Uniunea Europeana.doc