decizii financiare.

1.Adoptare deciziilor financiare operaționale

Funcționarea economiei de piață este condiționată de existența prețurilor care reprezintă cea mai complexă formă de măsurare economică în expresie monetară a bunurilor reproductibile.Prețul poate fi definit ca fiind măsurarea unui bun material sau serviciu în expresie monetară.

Conducătorii de la nivelul operațional ai unei firme iau zilnic decizii care afectează probabilitatea , fluxul de numerar și nevelul investițiilor. Deși esența deciziilor care se iau într-o firmă se referă la finanțee acesteia, există mulți alți factori interni și externi care influiențează aceste decizii. Strategia definește direcția de ansamblu a firmei, în timp ce tacticile operaționale determină precis calea și ritmul de urmat. Este necesar să înțelegem cum funcționează sistemul financiar intern al unei firme și care este legătura acestuia cu managementul financiar extern. Înțelegerea structurii costurilor și a comportamentului firmei va permite luarea unor decizii mai bune la nivel operaținal.

Pentru a ilustra analiza și tehnicile de sprijinire a procesului de luare a deciziilor au fost alese trei tipuri importante de decizii și anume care referitoare la :

• preț;

• sursele externe de finanțare;

• analiza profitabilității clienților și produselor.

Nici una din aceste decizii nu poate fi adaptate pe baze pur financiare. Deciziile se referă la îmbunătățirea profitului firmei, care va conduce și la obținerea lichidităților dorite. Uneori beneficiile nu au caracter financiar și de aceea sunt dificil de cuantificat. Adesea ele fac obiectul unei decizii care trebuie să fie luate de cei care nu se ocupă de contabilitatea firmei.

2. Economia în condițiile modificării prețurilor

Viața economic contemporană este o lume a prețurilor. Fie că este cumpărător, fie că este vânzător, agentul economic trebuie să-și orienteze comportamentul pornind de la specificul procesului de formare a prețului pe piața pe care acționează și să-și coreleze activitatea cu dinamica acesteia. Importanța cunoașterii mecanismelor pieței, respectiv a relațiilor dintre preț și celelalte variabile economice este recunoscută atât la nivel microeconomic, reflectându-se în preocuparea firmelor de a elabora strategii avantajoase de preț, chiar în situația în care puterea lor de influențare a prețului pieței este limitată, cât și la nivel macroeconomic, la care se elaborează cadrul legislativ în domeniul prețului și concurenței și se stabilesc principiile de politică economică, cu precizări generale privind sistemul de prețuri în economie. Prețul este un instrument al pieței și un indicator al realității, care în virtutea cerinței de corelare a cererii cu oferta capătă un caracter complex ce este amplificat în contextul actualului dinamism economico - social, atât de caracteristicile pieței pe care se manifestă, cât și de cadrul legislativ care reglementează formarea prețurilor, el însuși perfectibil. În prezent asistăm la o creștere a importanței deciziilor de preț care amplifică manifestarea funcțiilor sale. Aceasta se explică prin impactul unor factori asupra prețurilor practicate de agentii economici:

• accelerarea progresului tehnologic;

• proliferarea noilor produse;

• creșterea cererii pentru servicii;

• accentuarea concurenței externe;

• persistența fenomenului inflaționist.

Influența acestor factori asupra prețurilor ingreunează formarea lor care devine un proces complex și de mare importanță pentru succesul unei firme. Formarea unor prețuri flexibile generatoare de profit se realizează prin adoptarea unor strategii de preț corespunzatoare pieței pe care se adresează produsele.

Inflaţia este procesul de creştere semnificativă şi persistentă a nivelului preţurilor. În perioadele în care se manifestă fenomenele inflaţioniste, influenţa preţurilor care cresc este mai mare decât a celor care scad, astfel încât, pe total, nivelul mediu al preţurilor va creşte. De asemenea, inflaţia mai poate fi definită prin scăderea puterii de cumpărare a unei unităţi monetare (respectiv a cantităţii de bunuri şi servicii ce poate fi achiziţionată prin intermediul unei unităţi monetare). Ea mai duce la creșterea masei monetare și la micșorarea cantității de mărfuri de pe piață.

De obicei, o creştere a nivelului mediu al preţurilor de sub 1% anual nu este considerată inflaţie. Un nivel al inflaţiei între 1 şi 3 % pe an este considerat rezonabil pentru o economie în expansiune, iar o astfel de inflaţie se numeşte inflaţie târâtoare. La polul opus se situează situaţia în care inflaţia este de peste 50% pe lună, caz în care avem hiperinflaţie. Pe termen lung inflaţia este prezentă în orice economie. Deci, fenomenul nu poate fi controlat în totalitate, ci doar influenţat. Inflaţia nu este „păguboasă” pentru toată lumea. Cei care anticipează corect evoluţia acesteia au de câştigat, în timp ce cei care nu o pot anticipa au în general de pierdut. Inflaţia este un obstacol important în calea implementării politicilor economice de creştere economică, datorită faptului că anticipările agenţilor nu mai pot fi efectuate corect, şi de aici o risipă de resurse şi o neîncredere în politicile implementate de puterea publică. Procesul inflaţionist determină o redistribuire a veniturilor între agenţii care împrumută bani şi cei care dau cu împrumut.Cauzele inflației sunt:

• dezechilibru dintre sfera circulației monetare și sfera producției;

• erori ale politicii de formare a prețului;

• distribuirea incorectă a venitului național.