Principiul Cassis de Dijon

Cunoscut drept « Principiul lichiorului de Dijon » , principiul recunoasterii reciproce se refera la recunoasterea reciproca de catre statele membre ale Uniunii Europene a reglementarilor celorlalte state membre, in absenta reglementarilor comunitare.

Acest principiul decurge din articolul 28 al tratatului Comunitatii Europene si interzice masuri protectioniste. Numele sub care este cunoscut, Principiul cassisului de Dijon, provine de la incheierea cazului Cassis de Dijon din 20 februarie 1979 a Curtii Europene de Justitie.

Unui importator germa de cassis i se interzice importarea de lichior in Germania pe motiv ca volumul de alcool al lichiorului de Dijon era inferior nivelului minim admis pentru un lichior in Germania. Importatorul a adus cazul in fata justitiei si a avut castig de cauza.

Acest principiu nu este unul absolut si un stat poate introduce restricti necomerciale, atunci cand un interes general fara scop economic, de exemplu de ordin sanitar, sau cand acest lucru este necesar pentru un motiv de interes general cum ar fi protectia consumatorilor.

Restrictia trebuie sa fie necesara si proportionala iar statul trebuie sa dovedeasca necesitatea aplicarii masurii si faptul ca aceasta se limiteaza doar la ce este necesar pentru a proteja interesul national.

Importanta recunoasterii reciproce pentru piata interna

Principiul recunoasterii reciproce asigura a marfurilor si serviciilor fara sa fie necesara armonizarea legislatiilor nationale ale statelor membre. In comertul intra comunitar de marfuri si servicii, recunoasterea reciproca inseamna ca un produs comercializat in mod legal intr-un stat membru, poate fi comericalizat in alt stat membru chiar daca nu este conform reglementarilor din acel stat.

Comercializarea unui produs din alt stat membru nu poate fi interzisa nici chiar daca normele tehnice sau calitative din tara de destinatie difera de cele impuse produsului in tara de origine. Singura exceptie care se admite este interesul public, protectia sanatatii consumatorului sau protectia mediului. Modul in care sunt aplicate aceste exceptii este controlat strict pentru a se evita abuzul.

In general predomina regulile statului membru de origine al produsului sau serviciului. Acest lucru garanteaza aplicarea principiului subsidiaritatii pentru ca astfel nu se introduc reglementari prea detaliate la nivel comunitar si se asigura respectarea valorilor traditionale, locale, regionale si nationale si pastrarea diversitatii produselor si serviciilor. Recunoasterea reciproca constitue o modalitate pragmatica si puternica de integrare economica.

Probleme in calea aplicarii principiului si cauzele lor

Informatiile disponibile

Una din probleme este lipsa informatiilor necesare unei evaluari corecte a situatiei. O estimare precisa pentru importanta economica a recunoasterii reciproce este greu de realizat cu cifrele disponibile, insa se stie ca acesta este un mecanism important pentru un numar mare de sectoare ale industriei si serviciilor. Dispunem doar de numarul de cazuri care au aparut in fata Comisiei, numarul exact de producatori care au avut de a face cu exigentele tarilor gazda, nu este cunoscut.

Obstacole

Conform studiilor care s-au efectuat la nivelul industriilor, inca mai exista obstacole in normele si reglementarile tehnice ale sectoarelor. In sectorul serviciilor, de pilda, se estimeaza ca reglementarile nu s-au schimbat din 1996 pana in 1998.