Supravegherea Prudențială

Introducere

În perioada de dupa 1990, sistemul bancar românesc a cunoscut transformari esentiale în toate aspectele sale semnificative – tipurile de activitati desfasurate, produsele oferite, cadrul legislativ si institutional, numarul de institutii de credit, forma de proprietate, performantele etc. Rezultatul acestei evolutii a fost realizarea unui sector bancar fundamental diferit de cel din epoca anterioara si care, desi înca insufficient dezvoltat comparativ cu cele din alte tari membre ale Uniunii Europene, prezinta caracteristicile unui sistem care functioneaza pe principiile economiei de piata.

Una dintre componentele deloc lipsite de importanta ale transformarilor produse a constituit-o introducerea unui sistem de supraveghere bancara prudentiala – element inexistent în perioada dinainte de tranzitie. Exercitata în România de Banca Centrala, supravegherea are rolul de a preveni comportamentul neprudential al bancilor prin asumarea de riscuri excesive si de a proteja astfel interesele deponentilor, cu precadere a celor mai putin sofisticati, mentinând astfel atât stabilitatea pietei, cât si încrederea publicului în sistemul bancar.

Institutie nou creata, supravegherea bancara a avut o istorie evolutiva, marcata de succese, dar, mai ales în primii ani, de ezitari si esecuri. Ca si celelalte economii în tranzitie din Europa Centrala si de Est, România nu a fost ocolita de crize si falimente bancare. În mod corect, o parte din responsabilitatea pentru acestea a fost atribuita sistemului de supraveghere. Dar esecurile înregistrate au fost internalizate de catre Banca Nationala a României (BNR) si au contribuit în timp la perfectionarea procesului de supraveghere. În prezent, calitatea supravegherii este considerata a fi corespunzatoare si în acord cu nivelul de dezvoltare a pietei bancare românesti. Mai mult, calitatea ridicata a actului de supraveghere constituie determinantul asigurarii stabilitatii financiare în România si contribuie în mare masura la asigurarea preeminentei sistemului bancar în cadrul sectorului financiar din tara noastra.

Pe de alta parte, sistemele de supraveghere bancara, chiar si cele mai avansate, se confrunta pretutindeni si în permanenta cu noi provocari. Aparitia de produse si concepte bancare noi, introducerea pe scara larga a tehnologiilor virtuale, consolidarea institutiilor de credit, sunt tot atâtea elemente care necesita o adaptare si modernizare continua a supravegherii. În cazul României, la aceste provocari se adauga recenta integrare în Uniunea Europeana, care va impune o ridicare substantiala a standardelor. În aceste conditii, nevoia de perfectionare a sistemului este evidenta.

1. Definire si clasificare

Spre deosebire de alti agenti economici, bancile lucreaza utilizând într-o masura foarte mare banii clientilor si nu sursele proprii. Daca pentru o întreprindere din sectorul productiei un raport prudent între datorii si fondurile proprii este considerat a fi de pâna la 2 la 1, în cazul bancilor acest raport poate ajunge si pâna la 20 sau chiar 30 la 1. Mai mult decât atât, o mare parte a resurselor atrase – depozitele bancare – tind sa fie pe termen scurt si, în plus, pot fi retrase chiar înainte de termen, în timp ce plasamentele – în principal creditele – au scadente mai îndelungate si de regula fixe. Aceste caracteristici fac ca, pe de o parte, bancile sa fie deosebit de vulnerabile în fata unor cereri masive de retragere a depozitelor, iar pe de alta parte, deponentii însisi sa fie expusi pierderilor financiare în cazul în care bancile ar ajunge în imposibilitatea de a efectua plati. Din aceste motive, practica a evidentiat necesitatea ca bancile sa fie supuse supravegherii prudentiale exercitate de o autoritate statala, care sa dea încredere ambelor parti: bancilor – ca în cazul în care vor avea de facut fata unor cereri masive de retrageri de depozite, vor putea beneficia de un sprijin în conditiile în care vor face dovada ca situatia lor financiara este sanatoasa, iar deponentilor – ca administrarea economiilor lor se face de catre persoane oneste si competente, cu respectarea unor reguli clare de prudenta bancara.

Supravegherea prudentiala bancara este procesul prin care una sau mai multe autoritati nationale asigura siguranta si stabilitatea sistemului bancar. Calificarea supravegherii drept „prudentiala” este utilizata spre a o deosebi de alte nuante ale supravegherii bancare, care se refera, de exemplu, la aspecte care tin de protectia concurentei sau de protectia consumatorului. Uneori, asa cum vom arata în continuare, aceste sarcini sunt asigurate de o unica autoritate de supraveghere, iar alteori exista autoritati separate.

Termenul de supraveghere prudentiala este utilizat atât în sens restrâns cât si în sens larg. În sens restrâns, supravegherea presupune analiza datelor raportate de banci (asa numita supraveghere off-site), verificarea pe teren a conformitatii datelor raportate si identificarea altor elemente faptice relevante (supravegherea on-site) precum si luarea masurilor necesare pentru rezolvarea problemelor prudentiale identificate. În sens larg, supravegherea prudentiala presupune, pe lânga cele mentionate anterior, efectuarea de analize privind stabilitatea financiara, emiterea normelor prudentiale privind functionarea bancilor, autorizarea înfiintarii si functionarii acestora, precum si masurile de scoatere în afara sistemului a bancilor neviabile si de protectie a depunatorilor.

Importanta supravegherii are atât o dimensiune nationala cât si una internationala. Dimensiunea nationala este data de rolul esential pe care sistemul bancar îl are în

alocarea resurselor în economie; practic, prabusirea sistemului bancar ar conduce la un blocaj economic cvasi-total. Dimensiunea internationala este determinata de interdependentele crescânde care caracterizeaza economia mondiala. În contextual globalizarii, problemele manifestate într-un sistem bancar pot contamina cu usurinta alte sisteme.

Scopul supravegherii este de a asigura sanatatea sectorului bancar. Draghi (1999) defineste aceasta sanatate prin 3 trasaturi:

• flexibilitatea – sistemul se adapteaza eficient la modificarile rapide ale mediului economic

• rezistenta – sistemul continua safunctioneze chiar în conditii de socuri economice

• stabilitatea interna –sistemul nu genereaza el însusi socuri economice majore care sa conduca la o criza financiara.

O supraveghere prudentiala de calitate reprezinta o conditie necesara, dar nu si suficienta pentru a avea un sistem bancar sanatos. Alte conditii sunt de exemplu: