Procesul lui Galileo Galilei

Nascut la Pisa in 15 februarie 1564, anul nasterii lui Shakespeare si al mortii lui Michelangelo, Galileo Galilei este considerat de multi “tatal stiintei moderne”. A fost matematician, astronom si fizician. Fiind unul dintre primii oameni care au studiat bolta cereasca cu ajutorul unui telescop, Galilei a interpretat cele observate sprijinind o conceptie inca aprig disputata la vremea aceea: Pamantul se roteste in jurul Soarelui si, prin urmare, planeta noastra nu reprezinta centrul universului.

Ca astronom, el a descoperit, printre altele, ca Jupiter are sateliti, Calea Lactee este alcatuita din stele, Luna are munti si Venus are faze asemanatoare lunii. Ca fizician, el a studiat legile pendulului si ale caderii corpurilor, a inventat instrumente precum compasul geometric. Folosindu-se de informatii despre descoperirile facute in Olanda, el a construit un telescop cu care putea studia bolta cereasca.

Insa un conflict indelungat cu inalti prelati a transformat cariera acestui ilustru om de stiinta intr-o drama – cunoscuta in istorie sub numele de “cazul Galilei”. Acesta a dat nastere la suspiciuni, indoieli, intrebari si controverse. Cum a inceput totul si din ce cauza?

Pe la sfarsitul secolului al XVI-lea Galilei a devenit adeptul teoriei lui Copernic, potrivit careia pamantul se invarte in jurul soarelui si nu invers. Aceasta teorie este cunoscuta sub numele de teoria sistemului heliocentric. In anul 1610, cand, cu ajutorul telescopului, a descoperit unele corpuri ceresti care nu mai fusesera niciodata observate pana atunci (inelele lui Saturn, satelitii lui Jupiter, Luna are forma asemanatoare Pamantului, fazele planetei Venus), Galilei a fost convins ca avea dovezi care sprijineau heliocentrismul.

Galilei nu s-a multumit numai cu descoperirea acestor lucruri. El voia sa convinga “cele mai de seama personalitati ale vremii” (printii si cardinalii) ca teoria lui Copernic este adevarata. Spera ca, ajutat de prieteni influenti (ducele de Toscana), va putea sa depaseasca obiectiile Bisericii si chiar sa se bucure de sprijinul ei.

In 1611, Galilei a facut o calatorie la Roma, inarmat cu imbatabilul sau argument – ocheanul – unde s-a intalnit cu inalti prelati catolici, in frunte cu papa, fiind primit pretutindeni cu admiratie si caldura. Savantul florentin nu stia insa ca tocmai in acele zile Sfantul Oficiu insusi se interesa in mod discret, dar rau-prevestitor, de influenta pe care ar putea-o avea asupra dreptei credinte descoperirile astronomice facute de Galilei.

In anul 1616 este pus in mod oficial sub supraveghere. La 25 februarie papa Paul al V-lea ordona lui Bellarmino sa-i puna in vedere lui Galilei: sa renunte la teoria heliocentrica. In ziua urmatoare, la 26 februarie, cardinaulul Bellarmino indeplineste porunca papei, avertizandu-l pe Galilei sa renunte la ideile sale copernicane.

Dupa esecul tentativei din 1616 de a castiga adeziunea bisericii catolice la ideile si metodele stiintei noi, ilustrate de teoria copernicana, dar mai ales de propriile-i cercetari, omul de stiinta florentin socoteste mai intelept sa-si continue in tacere studiile. Aceasta tacere nu a insemnat pentru Galilei renuntarea definitiva la lupta de idei.

In 1632 Galilei scrie o carte intitulata Dialog despre cele doua sisteme principale ale lumii, cel ptolemeic si cel copernican. Acesta era un adevarat “manifest copernican”, nu era atat un tratat stiintfic adresat specialistilor, cat o apera de propaganda culturala destinata oamenilor cultivati ai vremii. O demonstreaza limba in care este scrisa opera: limba italiana, accesibila tuturor locuitorilor Italiei si nu limba latina folosita de comunitatea stiintifica apuseana a timpului. Opera, redactata sub forma unui dialog, desfasurat timp de patru zile intre trei personaje, in palatal din Venetia al uneia dintre ele, a devenit astfel mai atragatoare si a facut mai accesibile ideile expuse, creand impresia unei dezbateri libere de idei. Desi s-a straduit sa simuleze impartialitatea in confruntarea dintre protagonistii (Salviati– copernican -, Simplicio – ptolemeic –, Sagredo – arbitru) celor doua sisteme cosmologice, inca din prefata Galilei isi da in vileag adeziunea la teoria astronomului polonez.

In acelasi an, 1632, Galilei, ca autor al lucrarii, este chemat inaintea tribunalului inchizitiei, insa, fiind inaintat in varsta – circa 70 de ani -, a amanat infatisarea. Sub amenintarea de a fi adus “prizonier in lanturi”, Galilei a plecat la Roma in anul urmator.

Galilei a fost suspus mai multor interogatorii si chiar a fost amenintat cu tortura. Daca acest batran bolnav a fost sau nu torturat este inca o problema controversata. Insa, dupa cum s-a consemnat in sentinta, Galilei a fost supus unui “examen riguros”. Potrivit lui Italo Mereu, un istoric al dreptului italian, in limbajul manualelor pentru inchizitori din acele timpuri, aceasta expresie insemna tortura. Opinia lui Italo Mereu este impartasita si de alti eruditi.