Eroarea, Incertitudinea și Riscul Decizional

Pentru o bună perioadă de timp managementul a fost considerat o adevarată artă, talent însuşit prin învăţarea din încercari şi erori. O varietate de stiluri individuale, deseori bazate pe creativitate, raţionament uman, intuiţie şi experientă au fost folosite în rezolvarea problemelor de acelaşi tip, şi aceasta în defavoarea metodelor cantitative şi a abordaărilor ştiinţifice. Complexitatea afacerilor si a mediului de desfasurare a acestora a crescut însă simţitor în ultimele decenii. Există câteva cauze majore care au determinat această creştere a complexităţii - numarul de soluţii posibile foarte mare; dificultatea prezicerii consecinţelor pe termen lung datorită creşterii gradului de incertitudine, efectele erorilor în luarea deciziilor pot fi dezastruoase datorită complexităţii operaţiilor şi reacţiei în lanţ pe care o eroare poate să o cauzeze în diverse sectoare ale nivelelor micro şi macroeconomic. Una din caracteristicile oricărui sistem socio-economic, în cadrul cărora se înscrie şi firma, o constituie finalitatea, adică tendinţa de a evolua în vederea realizării anumitor obiective. Admiţând universalitatea legii entropiei, potrivit căreia în natură ordinea tinde să se transforme în dezordine, înseamnă că starea entropică este caracteristică şi sistemelor socio-economice. În aceste condiţii, societăţile comerciale, ca sisteme, trebuie să se adapteze permanent influenţei unor factori perturbatori - exogeni sau endogeni – care se opun sau îngreunează realizarea obiectivelor prestabilite. Această adaptare, autoreglare a funcţionării firmei se realizează prin intermediul activităţii managerilor care în esenţă reprezintă o înlănţuire de decizii interdependente. Decizia constituie punctul central al activităţii de management întrucât ea se regăseşte în toate funcţiile acestuia, şi mai mult, integrarea firmei în cadrul mediului depinde de calitatea deciziei. În acelasi timp, calitatea procesului decizional influentează reducerea costurilor, eficienţa folosirii fondurilor, creşterea profitului etc. Referitor la locul deciziei în procesul de management, se consideră că aceasta nu reprezintă o funcţie întrucât rezultatul procesului decizional se concretizează în cadrul fiecarei funcţii a managementului. Astfel, în domeniul previziunii, ca funcţie a managementului, rezultatul procesului decizional se concretizează în variante de strategie, de plan sau de program. Decizia, componentă primară a sistemului decizional, constituie un element esenţial al managementului, fiind instrumentul său specific de exprimare. În fond, nivelul calitativ al conducerii unei organizaţii se manifestă prin deciziile elaborate şi aplicate.

Orice activitate zilnică este marcată de un procent mai mare sau mai mic de risc. Fiecare dintre noi suntem afectaţi de o multitudine de posibile riscuri. A trăi înseamnă a risca zi de zi. Ce putem risca? Locul de muncă, familia, sănătatea, resursele financiare, firma, reputaţia, credibilitatea, imaginea, mediul şi chiar viaţa. Putem oare contracara efectele negative ale unor asemenea evenimente aleatoare care apar fie ca vrem sau nu, fie că ne place sau nu? Probabil că nu în întregime, dar cu siguranţă le putem atenua. Managementul riscului şi managerul de risc sunt absolut obligatorii pentru o activitate de succes în afaceri şi mai ales în cadrul structurilor organizatorice prin proiecte respectiv a managementului prin proiecte.

În timp activitatea de management al riscului s-a dezvoltat conceptual, teoretic şi practic, devenind o adevărată ştiinţă. Orice structură organizatorică de performanţă are un departament de risc, o strategie de risc şi obligaţia de raporta operaţiunile de acoperire a riscurilor pe care le desfăşoară. Implementarea tehnologiei informaţiei în managementul riscului a condus la realizarea de sisteme inteligente integrate adaptive în managementul riscului ce au capacitatea de a lua decizii în timp real, conducând la minimizarea efectelor negative ale riscului şi la monitorizarea riscurilor reziduale cu optimizarea efectelor pozitive.

Riscul nu trebuie perceput ca un element distrugător, ci el trebuie evaluat corect pentru a putea lua măsurile necesare gestionării lui eficiente.

Riscul poate conduce la oportunităţi extraordinare de dezvoltare pentru cei care ştiu cum să îl stăpânească. Scopul principal este de a cunoaşte riscul şi al folosi pentru succesul nostru. Soluţia nu este evitarea completă a riscului, care de altfel ar fi imposibilă, ci evitarea riscurilor care nu pot fi înţelese respectiv controlate şi monitorizarea respectiv utilizarea riscurilor rămase în scopul succesului afacerii noastre.