Evoluția Managementului - Școala Clasică

Evoluţia managementului. Şcoala clasică

Managementul empiric a apărut odată cu diviziunea muncii şi traiul omului în grupuri organizate. Înainte de a se cristaliza ca ştiinţă, drumul parcurs de „management” a fost de la o formă embrionară manifestată o dată cu constituirea primelor colectivităţi umane în comuna primitivă, până la începutul secolului XX când Henry Fayol şi Frederich Taylor prin lucrările „Administraţia industrială şi generală”, respectiv „Principiile managementului ştiinţific” au analizat de o manieră ştiinţifică, pentru prima dată, procesul de management şi sistemul de management, elaborând un set de reguli, principii şi metode de conducere ştiinţifică.

Studiul literaturii de specialitate în domeniul managementului reliefează existenţa unor multiple clasificări ale şcolilor de management, grupate după principiile şi natura conceptelor utilizate cu precădere. În opinia specialiştilor români, sunt considerate 5 curente sau şcoli principale: clasică (tradiţională), sociologică (behavioristă sau comportistă), cantitativă, sistemică şi contextuală.

Şcoala clasică

Începând cu finele secolului XIX şi primele două decenii ale secolului XX, simultan în SUA şi Europa, atât prin dezvoltări teoretice cât şi prin aplicaţii în întreprinderi industriale s-au pus treptat bazele a ceea ce astăzi numim management (iniţial sub sintagme precum „organizarea producţiei”, „organizarea ştiinţifică a muncii”, „administrarea industrială” etc.). Este de remarcat faptul că în jurul anului 1900, Frederick W. Taylor, un inginer american, patron al unei mici întreprinderi industriale, cât şi Henry Fayol, un inginer francez, au criticat simultan metodele tradiţionale de organizare a producţiei industriale şi au propus noi metode/principii de organizare şi administrare a unei afaceri; ideile celor doi gânditori au fost benefic completate de către Max Weber, un sociolog german, care a construit o perspectivă sociologică cu privire la organizarea societăţii, inclusiv cu privire la relaţiile de muncă din întreprinderi şi regulile normative ce trebuie să le guverneze.

În cadrul şcolii clasice din managementul mondial identificăm trei curente de bază ale concepţiei de început asupra managementului, fiecare având reprezentanţi proeminenţi şi lucrări consacrate:

– managementul ştiinţific, reprezentat de Frederick W. Taylor, şi lucrarea The Principles of Scientific Management, 1911;

– managementul administrativ , reprezentat de Henry Fayol, şi lucrarea Administration Industrielle et Generale , 1916;

– managementul birocratic, reprezentat de Max Weber şi lucrarea Theory of Social and Economic Organization, 1915.