Istoria dezvoltării sistemelor MRP

1.1. Dezvoltarea metodologiei pentru gestionarea sistemelor MRP: premise, domeniul de aplicare.

În ultimele decenii, productia industriala de fabricaţie a devenit mai complexa, prin creşterea cerintelor clientului pentru calitatea produselor si serviciilor, s-a redus perioada de emisie a noilor produse pe piaţă, fapt pentru care s-a cerut îmbunătăţirea metodologiilor şi a tehnologie. Astefel, pe de o parte, trebuiea sistematizata abordarea amanagementului producţiei, iar pe de altă parte, viteza de decizie cu care se confruntă întreprinderea.Creşterea complexităţii lor a dictat necesitatea de a retrage de la om rutina in calcul funcţiilor, punerea potenţialul tehnologiei informatice şi de ceea ce va permite personalului să se concentreze asupra deciziilor de conducere. Astfel, au fuzionat două tendinţe: provocări metodologice de guvernare, precum şi utilizarea tehnologiei pentru a sprijini aceste sarcini.

Standardul de management al întreprinderii industriale MRP II a inregistrat in formarea sa cateva etape. Pe masura dezvoltarii tehnologiei informationale audevenit mai mari posibiliatetile in domeniul managementului productiei in intreprinderile industriale. Se poate spune că dezvoltarea şi aplicarea unor standarde MRP a mers în pas cu creşterea puterii de calcul a tehnologii informationale. Vorbind despre principalele avantaje a sistemelor MRP, trebuie remarcat faptul ca urmare a introducerii de îmbunătăţire a serviciului de relaţii cu clienţii (cu alte cuvinte, creşterea nivelului de servicii) - 15 - 26% reducere stocurilor - 16 - 30% creşterea eficienţei unităţilor de producţie - de la 11 până la 20%, reducerea costurilor de achzitie - de la 7 la 13% (a se vedea cartea de R. Gudfellou ).

Cu toate acestea, nu toată lumea foloseşte MRP. Motivul pentru care este lipsa de anumite caracteristici ale sistemului de producţie, fără de care implementarea cu succes a MRP este putin probabila. Caracteristici esentiale pentru punerea în aplicare a MRP, din punctul de vedere al lui N. Gayvera, sunt urmatarele proprietăţi ale sistemelor de producţie:

1. Un sistem tehnologic eficient;

2. Informaţii exacte cu privire la sarcinile (BOM) şi acţiunile finite în cadrul companiei de produse finite, a componentelor, materialelor şi a materiilor prime;

3. Orientarea spre producţia de produse fabricate din materii prime, piese, componente şi unităţi de asamblare, care au loc în cursul său de fabricaţie, prin mai multe operaţiuni de producţie;

4. Durată a ciclului de prelucrare;

5. Siguranta duratei determinate de fiabilitate a producţiei şi etapelor de achiziţie;

6. Eficienta planlui calendaristic, stabilit pentru o perioadă de timp pentru a comanda materiale fără grabă şi confuzie;

7. Sprijinul şi implicarea conducerii superioare.

Absenţa primelor două condiţii reprezintă o mare provocare pentru punerea în aplicare a MRP în practică. D. Brown subliniaza printre principalele cauze ale eşecului de introducerea sistemelor MRP următoarele patru:

1. Insuficienta participare la proiect al conducerii superioare;

2. Insuficiatne instruiri a celor care vor utiliza sistemul MRP;

3. Planuri calendaristice nereale;

4. Date inexacte, în special în caietul de sarcini (BOM) şi datele privind stocurile.

O condiţie esenţială pentru implementarea cu succes a sistemului MRP, este implicarea în proiect a conducerii companiei. Aceasta ar trebui să se înţeleagă că sistemul MRP afectează multe sfere ale activităţilor desfăşurate in cadrul întreprinderilor industriale şi fără sprijinul unor funcţionari cu competenţe adecvate, la punerea sa în aplicare vor întâlni puternică rezistenţă. Putem face referire la M. Safizade şi F. Raafat, faptul că într-un mediu de producţie exista sisteme formale şi informale: «În timpul introducerii sistemului MRP bine construit, sistemul informalse confrunta cu cerintele si necesitatile noului sistem formal. Instalarea sistemuui MRP poate îmbunătăţi modul de funcţionare a intreprinderii sau poate duce la rezistenţă şi de dezintegrare ».

Autorii spun că sistemele MRP sunt foarte solicitante pentru corectitudinea şi oportunitatea datelor şi a procedurilor de rigoare pentru gestionarea producţiei si controlul inventarului. De cele mai multe ori aceasta devine un motiv pentru a schimba stilul de personal, mai ales personalul direct productiv (şef de magazine, meşteşugari, etc), obişnuiţi cu succes sa munceasca in sistemul informal bazat pe secret, folosind liste de priorităţi şi lipsă de componente şi materiale (hot lists sau shortage lists).

Latham subliniază faptul că «pentru multe societăţi de producţie, sistemul MRP ameninta obiceiurile puse in folosinta şi prerogativele informale ale sistemelor de control». Din cele de mai sus putem concluziona că managementul trebuie să îşi asume responsabilitatea pentru a crea un mediu de producţie adecvat pentru realizarea cu succes a sistemelor MRP. Poate că are sens să admitem existenţa unor sisteme formale şi informale împreună, dar penru o perioada scurta pentru a putea permite personalului de a se adapta la noul sistem progresiv.