Motivarea

Debutul şi dezvoltarea unei afaceri de succes depind în mare măsură de o serie de activităţi de MRU cum ar fi: analiza postului, recrutarea, selectarea., instruirea şi dezvoltarea, evaluarea, motivarea, managementul carierei şi aspecte legale. Pentru a folosi din plin oportunitatea managerială oferită de către MRU, activităţile desfăşurate trebuie să depăşească nivelul „bunului simţ”, altfel spus este nevoie de o profesionalizare a acestui domeniu. Bunul simţ în MRU într-un sistem economic dinamic înseamnă incompetenţă. Chiar dacă resursele financiare sunt reduse pentru a investi de la început într-un departament de resurse umane sau într-un specialist, informarea temeinică înainte de a începe „jocul” poate scutii de pierderi financiare, crize de timp, aspecte etice, legale etc. Soluţiile în domeniul resurselor umane ţin de o logică managerială ce devine vizibilă odată cu exerciţiile, studiile de caz, experienţele personale.

Managementul resurselor umane cuprinde trei caracteristici importante :

1. Managementul resurselor umane este orientat înspre acţiune. Nu se centrează pe îndosariere, descriere sau reguli. Managementul resurselor umane subliniază şi caută soluţiile la problemele angajaţilor pentru a ajuta la atingerea scopurilor organizaţionale şi pentru a facilita dezvoltarea şi satisfacţia individuală.

2. Managementul resurselor umane este orientat spre individ. De câte ori este posibil, managementul resurselor umane tratează fiecare angajat ca pe un individ distinct şi oferă servicii şi programe destinate să-i satisfacă nevoile individuale.

3. Managementul resurselor umane este orientat înspre viitor. Este procupat de obiectivele organizaţiei şi ajută la îndeplinirea lor viitoare prin “oferirea” de angajaţi competenţi, bine motivaţi.

Obiectivele urmărite de managementul resurselor umane în încercarea sa de a ajuta organizaţia să devină eficace includ următoarele:

1. Să ajute organizaţia să îşi atingă scopurile

2. Să folosească eficient abilităţile şi deprinderile forţei de muncă

3. Să ofere organizaţiei angajaţi bine pregătiţi şi motivaţi

4. Să sporească nivelul de satisfacţie al angajatului faţă de locul de muncă

5. Să dezvolte şi să menţină o calitate a mediului de muncă ce transformă statutul de angajat într-o organizaţie într-o situaţie personală şi socială satisfăcătoare

6. Să comunice politicile de personal tuturor angajaţilor

7. Să ajute la menţinerea eticii profesionale

8. Să ajute introducerea schimbărilor benefice pentru indivizi, grupuri, organizaţie şi pentru public

Motivarea se defineste ca “ansamblul de mobiluri (nevoi, afecte,interese, intentii, idealuri) care sustin realizarea anumitor actiuni, fapte, atitudini, comportamente”.

Motivarea reprezinta suma fortelor, energiilor care initiaza si dirijeaza comportamentul spre atingerea unui scop, care va asigura satisfacerea unei nevoi (necesitati).

Motivarea exprima faptul ca la baza conditiei umane se afla întotdeauna un ansamblu de mobiluri, nevoi, interese, intentii, afecte, idealuri, care justifica realizarea anumitor actiuni, fapte, atitudini, fiind o lege fundamentala în psihologie. Nu sunt necesare demonstratii pentru a dovedi ca nimic nu intra în constiinta daca aceasta nu este animata de un oarecare interes, daca lipseste motivatia. Actele de conduita nu se produc niciodata mecanic, gratuit. Variabila motivationala explica “de ce” se produc anumite manifestari psihice si constituie fundamentul comportamentelor si activitatilor pe care le presteaza indivizii.

Motivarea pune problema “manevrarii” comportamentului, determinarii conduitei umane (prin utilizarea factorilor motivationali) în directia necesara înfaptuirii unei actiuni. Motivarea muncii unui individ se bazeaza pe certitudinea ca el va obtine (executând o munca în conditiile date) satisfacerea propriilor nevoi la un moment dat. Asadar, comportamentul uman este determinat de mai multe nevoi (motive), constientizate de individ ca scopuri.