Publicitatea la o firmă

CAPITOLUL 1

Definirea conceptului de publicitate

Termenul ‘’publicitate’’ provine din limba latină de la verbul publico-are, care înseamnă a aduce la cunoştinţa publicului şi de la substantivul publication care înseamnă adresare către public.De-a lungul timpului, semnificaţia termenului s-a îmbogăţit, astfel încât în ziua de astăzi este considerată nervul politicii de comunicţie a întreprinderii. Publicitatea se ocupă cu promovarea bunurilor, serviciilor, companiilor şi ideilor, de cele mai multe ori prin mesaje plătite. Scopul direct ale acestor mesaje este stimularea dorinţelor clienţilor potenţiali, şi formarea asociaţiilor pozitive în legătură cu produsul sau compania promovată, scop care este atins prin folosinţa metodelor de manipulare psihologică mai mult sau mai puţin subtile.

In literatura de specialitate există o multitudine de definiţii ale publicitătii, astfel:

Asociaţia Americană de Marketing (AMA) a definit publicitatea ca fiind orice formă de prezentare sau de promovare impersonală a unor idei, bunuri sau servicii de către un promoter identificat.

Profesorul American Philip Kotler defineşte publicitatea ca fiind orice formă plătită de prezentare şi promovare impersonală a ideilor, bunurilor sau serviciilor prin mijloace de informare în masă (ziare, reviste, programe de radio şi TV) de către un sponsor bine precizat.

Literatura de specialitate din România se apreciază că publicitatea cuprinde toate acţiunile care au drept scop prezentarea indirectă (nepersonală)- orală sau vizuală- a unui mesaj în legatură cu un produs, serviciu, marcă sau firmă de către orice susţinător (plătitor identificat). Romania se află pe locul al zecelea la nivel mondial din punctul de vedere al dinamicii pieţei de publicitate, cu o rata de creştere până în 2009 de 93%, după cum arată un clasament realizat de agenţia Zenith Optimedia, companie care face parte din grupul Publicis. Pana acum publicitatea la noi a trecut prin mai multe faze: strigatul marfurilor in fata pravaliilor si in zonele cele mai circulate; “ anunciurile “ (“ instiintarile ”), sau “ mezaturile “, “ vanzarile “ sau “ instiintarile particulare “ care erau informatii despre marfa sub forma unor texte scurte, si aparusera in ziarele vremii incepand cu anul 1829. Acestea din urma aveau o formă concisă pe care o numim azi “ mica publicitate

Din aceste definiţii se pot desprinde câteva elemente:

- reprezintă o formă de prezentare şi promovare;

- este o formă de comunicare impersonală, având o sursă identificată sau identificabilă;

- are o importantă funcţie socio- economică, derivată din acţiunea si obiectivele sale pe termen lung

Publicitatea se ocupă cu promovarea bunurilor, serviciilor, companiilor şi ideilor, de cele mai multe ori prin mesaje plătite. Scopul direct ale acestor mesaje este stimularea dorinţelor clienţilor potenţiali, şi formarea asociaţiilor pozitive în legătură cu produsul sau compania promovată, scop care este atins prin folosinţa metodelor de manipulare psihologică mai mult sau mai puţin subtile

PUBLICITATEA DIRECTĂ

Iniţial publicitatea directă se rezuma numai la publicitatea prin poştă, dar astăzi canalele de comunicare s-au diversificat. Această metodă reprezintă ansamblul tehnicilor de comunicaţie utilizate de o firmă în vederea stabilirii unor contacte directe, individuale şi interactive, altele decât cele care pun consumatorul faţă în faţă cu produsul.

Publicitatea directă include:

a). Publicitatea prin corespondenţă (mailing): care a devenit o afacere uriaşă, rulând anual în lume zeci de miliarde de dolari;

b). Televânzarea: care se realizează prin intermediul televiziunii (emisiuni teleshopping);

c). Catalogul: este un instrument de prezentare a activităţii unei firme şi a ofertei sale, grupată după caracteristicile acesteia, pe categorii de produse, după preţ, în ordine alfabetică, etc.

d). Televiziunea: este tot mai des folosită în publicitatea directă, atât sub forma reţelelor, cât şi sub forma canalelor transmise prin cablu;

e). Radioul, revistele şi ziarele: sunt utilizate pentru a prezenta clienţilor ofertele firmelor;

f). Comenzile automate: unele firme au realizat aparate prin intermediul cărora clienţii pot să lanseze comenzi, care sunt amplasate în locuri aglomerate (magazine, aeroporturi, şcoli, e.t.c.)