Mănăstirea Bujoreni

Asezarea manastirii

In Tara de Jos a Mariei-sale, Stefan cel Mare si Sfant, nu departe de salasul marilor vornici ai Moldovei, in inima stravechilor paduri de fagi si de stejari, ce astrucau vaile largi si dealurile domoale de altadata, se afla un loc curat si binecuvantat, neintinat de rautate si uraciune, o asezare isihastra, scaldata in tihna si lumina, o sihastrie de calugari rugatori, care isi pierde obarsia inceputurilor in negura vremurilor de poveste.

La cale de 20 km de targul moldovenesc de alta data, din vadul Barladului, prin Zorleni si Popeni, incolo la deal, spre Murgeni, chemari nestiute te indeamna, de sus, de la Caprioara sa cotesti la stanga, cufundandu-te pentru o vreme intr-o lume de vis. Furat de farmecul padurii si ratacind pe cale, te pomenesti deodata intr-o poiana larga, inclinata spre soareleamiezii, strajuita de sus de un pripor, de o biserica alba, proaspat zugravita, cu ferestre mari, boltite si cu doua turle zvelte.

Incinta manastirii

Pisania daltuita in piatra, de deasupra usii de stejar, de la intrare, glasuieste de inceputurile maruntului Schit „Magaru” si de toate prefacerile ce s-au facut de-a lungul vremii, pana in zilele noastre, cand in locul sau se gaseste Manastirea Bujoreni, cu hramul Adormirea Maicii Domnului.

Biserica

Biserica este construita in stil moldovenesc, in plan treflat, cu nava unica si trei abside, avand o lungime de 21,3 metri, iar latimea la interior, in dreptulabsidelor este de 7,7 metri. Inaltimea zidului, pana sub cornisa, este de aproape trei stanjeni (6 metri), cu o grosime a peretilor intre 75 si 90 cm, urziti din caramida si piatra cioplita, cu un soclu trainic de piatra si ziduri laterale de consolidare. Naosul are o lungime de 9 metri si o latime de 6,5 metri,iar pronaosul, intarit cu arcade ce sustin turnul clopotnitei. Absidele laterale sunt prevazute cu ferestre luminoase si boltite, lucrate din lemn de stejar, cu o inaltime de 2,65 metri si o latime de 1,25metri. Catapeteasma sculptata in lemn de tei, cu rozete si motive florale, cu struguri si frunze de vita de vie, a fost executata, cel mai probabil in anul 1840, cand biserica a fost refacuta din temelii prin osardia ieromanahului Ioanichie Conachi, staretul de atunci al Manastiri Bujoreni. Pictura veche a iconostasului se mai pastreaza doar in cateva icoane, a Mantuitorului pe tron, a Adormirii Maicii Domnului, a Sfantului Vasile cel Mare si a Sfantului Ioan Gura de Aur, pictate pe usile diaconesti. Un amanunt demn de retinut. Batranii istorisesc ca lemnul de tei nu este folosit intamplator de pictorii iconari ori de cioplitori de iconostase, deoarece este lemn ales, drept dovada, teii nu sunt trasniti niciodata (referinte stiintifice - Dl. acad.Valeriu Cotea).

Intreaga biserica este zugravita de subtire (asa se numea pe vremea aceea pictura de biserici) in anul 2005, de talentati pictori, care au innobilat peretii interiori si exteriori cu chipuri de sfinti si mucenici, cu scene biblice si fresce de mare rafinament. Dinainte de iconostas la loc de cinste se fal podoab cea mai de pret a sfantului locas, icoana facatoare de minuni a Maicii Domnlui, ferecata in argint, descoperita in chip minunat, cu peste patru sute de ani in urma, in scorbura unui stejar, care se afla pe locul unde s-a construit mai apoi sfanta biserica.