Părinții fondatori ai Uniunii Europene

9 mai 1950 – Declaraţia Schuman

Declaraţia făcută la 9 mai1950 de către ministrul francez de externe Robert Schuman prezenta un plan pus la punct împreunã cu Jean Monnet, plan ce prevedea punerea sub o autoritate comună unică a întregii producţii de cărbune şi oţel din Franţa şi Germania. Declaraţia Schuman stă astfel la baza actului de naştere a CECO. Jean Monnet şi colaboratorii săi au redactat în ultimele zile ale lunii aprilie 1950 o notă de câteva pagini care conţinea expunerea de motive şi dispozitivul acestei propuneri ce avea să bulverseze toate schemele diplomaţiei clasice.

Robert Schuman

Membru al Mişcării Populare Republicane Catolice, Schuman a fost ministru de finanţe (1946, 1947), prim-ministru (1947 – 1948) şi ministru de externe (1948 – 1953). În această calitate, pe 9 mai 1950 invită guvernul Republicii Federale Germania să adere la un plan de integrare a producţiilor de cărbune şi oţel. Acest plan a pus bazele Comunităţii Europene a Cărbunelui şi oţelului, care ulterior a evoluat în Uniunea Europeană.

Intre anii 1959 si 1960, Schuman a fost presedinte al Adunării parlamentare europene.

Jean Monnet

Tratatul de la Paris – Naşterea CECO

18 aprilie 1951 - Semnarea Tratatului de la Paris de către Franţa, Germania, Italia, Belgia, Olanda şi Luxemburg prin care se instituie Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului de către cei şase membri fondatori.

Astfel au fost puse bazele unei organizaţii cu totul noi, iar acest lucru din două motive: aici era vorba nu doar de o zonă de liber schimb, ci şi de impunerea unei pieţe comune, un domeniu extrem de important la acea vreme. Statele membre au renunţat în mare măsură la principiul de suveranitate, în favoarea aderării la noile instituţii supranaţionale.