Concepte de Bază Privind Mediul Înconjurător

1.1. Concepte de bază privind mediul înconjurător

- Protecţia mediului înconjurător – o problemă ce vizează viitorul planetei

Protecţia mediului înconjurător reprezintă o problemă ce afectează şi interesează toţi cetăţenii. Daunele ce se aduc mediului înconjurător sunt din ce în ce mai grave, iar dorinţa comunităţii de a face sacrificii în ceea ce priveşte îmbunătăţirea mediului înconjurător a crescut considerabil.

O anchetă întreprinsă pe întreg cuprinsul Uniunii Europene (Eurobarometer, martie 1999) a relevat faptul că 86% din cetăţenii Uniunii Europene consideră îmbunătăţirea mediului înconjurător drept o prioritate politică. Doar şomajul, lupta împotriva sărăciei şi a crimei organizate şi menţinerea păcii au fost cotate mai sus.

Cetăţenii doresc ca Uniunea Europeană să prezinte un rol important în conservarea şi protecţia mediului, atât pe plan extern, prin participarea Comunităţii la diferite acorduri internaţionale, cât şi pe plan intern, în cadrul legislaţiei europene.

- Protecţia mediului înconjurător – o provocare internaţională

Problema mediului înconjurător nu poate fi rezolvată eficient decât prin acţiunea tuturor părţilor implicate Problemele de mediu internaţionale capătă o importanţă din ce în ce mai mare. Singura soluţie este ca toate ţările să coopereze asupra problemelor ca poluarea aerului şi distrugerea stratului de ozon. De exemplul problema poluării aerului, pe plan global, indică clar că încercarea unui stat de a-şi menţine mediul curat este predestinată eşecului dacă restul statelor nu sunt şi ele pregătite să depună un efort minim în domeniul protecţiei mediului.

Ameninţarea schimbării climei, lărgirea găurii din stratul de ozon, dispariţia diferitelor specii de faună şi floră sălbatică sau poluarea celor şapte mări atrag şi mai serios atenţia asupra nevoii de măsuri comune, la nivel global.

Globalizarea problemelor de mediu înseamnă o varietate de dificultăţi ce pot fi soluţionate în mod semnificativ doar la nivel internaţional. Încheierea de acorduri internaţionale pe probleme de mediu este, de obicei, un proces lent, dar în multe cazuri constituie singura soluţie viabilă.

1.2. Istoricul Politicii de Mediu

- După ce Germania, Belgia, Italia, Luxemburg, Olanda şi Franţa au fondat Comunitatea Europeană a cărbunelui şi oţelului (CECO) în 1951, centrul de interes era împiedicarea unui alt război în Europa. Când, mai târziu, în 1957, aceleaşi state au pus piatra de temelie a Comunităţii Economice Europene (CEE), reconstrucţia devenise principala problemă în Europa.

Nici în Europa, nici în restul lumii, protecţia mediului nu era o preocupare la acea vreme. De aceea, tratatelece stau la baza Comunităţii Europene nu oferă nici o bază legală pentru activităţile Comunităţii în domeniul politicii de mediu.

- Dezvoltarea politicilor de mediu la nivelul Uniunii Europene a demarat la începutul anilor `60, prin elaborarea primelor legislaţii legate de produse (în special substanţe periculoase, detergenţi şi alte produse industriale) în strânsă concordanţă cu încercarea statelor membre de armonizare a reglementărilor care „afectează direct stabilirea şi/sau funcţionarea pieţei comune”.

- Prima încercare a Comunităţii Europene de a rezolva probleme de mediu a avut loc la cea din întâi Conferinţă Globală pe probleme de mediu – “Despre mediul înconjurător “ , ţinută la Stockholm, în 1972. Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Mediu a stimulat activităţile naţionale în domeniul protecţiei mediului în multe ţări europene. În acelaşi an, statele membre ale CEE au subliniat importanţa politicii mediului la Summitul de la Paris. Statele membre au cerut Comisiei Europene să elaboreze un Program de acţiune pentru Mediu, încluzând un calendar precis.

- Primul program de acţiune pentru Mediu (1973-1977) elaborat de către şefii de state şi de guverne din cadrul Comunităţii a reprezentat începutul politicii de mediu a Uniunii Europene. Deşi primele măsuri s-au concentrat pe repararea daunelor deja apărute, primul PAM a enunţat principiile de prevenire.

- Aceste principii au fost parţial reluate, lărgite şi completate de al doilea Program de Acţiune pentru Mediu (1978-1982). Acest program prezenta o serie de măsuri care trebuiau adoptateîn vederea controlării problemelor legate de poluare.