Facultatea de Drept Universitatea Babes-Bolyai - Rebranding

Istoricul Facultăţii de Drept

Începuturile învăţământului juridic din Cluj datează de la sfârşitul secolului al XVI-lea, desfăşurându-se în limbile: latină, germană , maghiară şi română- din 1919. Printre cadre didactice s-au remarcat personalităţi precum: Victor Onisor (manual de Drept administrativ complet ), Traian Pop (penalist şi criminolog ), Romulus Boila (specialist în dreptul constituţional), Ion Cătuneanu (Drept roman), Vasile Dimitriu (Drept comercial , primul rector ales al universităţii clujene), Cămil Negrea (Drept civil , rector al Universităţii), Emil Hatiegan (membru de onoare al Academiei ).

În 1934, Facultatea de Drept din Oradea s-a unit cu cea din Cluj. Colectivul profesoral s-a completat cu cadre didactice de valoare : Aurelian Ionaşcu, Eugeniu Sperantia, George Sofronie, Victor Cădere. În perioada interbelică au devenit profesori ai universităţii clujene şi alte personalităţi remarcabile , precum Tudor Drăganu. În anul 1940, Facultatea de Drept, împreună cu alte facultăţi ale universităţii clujene, s-a mutat la Sibiu. Universitatea a revenit la Cluj în 1945. Pentru o perioadă , în Cluj au funcţionat două facultăţi de Drept: "Victor Babeş", cu predare în limba română, şi "Janos Bolyai", cu predare în limba maghiară. Cele două universităţi s-au unit în 1959.

De-a lungul perioadei postbelice, cadre didactice de prestigiu au continuat tradiţia şcolii juridice clujene, predând, alături de disciplinele tradiţionale, o serie de discipline noi, publicând numeroase cursuri, tratate, monografii, studii.

După 1989, în contextul profundelor transformări politice şi sociale , în Facultatea de Drept au avut loc schimbări majore. A crescut numărul de studenţi, au fost angajate noi cadre didactice , s-a restructurat curricula universitară, înnoindu-se şi diversificându-se oferta de cursuri, precum şi metodele de predare-invatare, au fost iniţiate noi programe universitare, s-a dezvoltat profilul multicultural al facultăţii. Facultatea de Drept şi-a amplificat relaţiile de colaborare cu universităţi europene şi americane, în cadrul unor programe cu finanţare din partea Uniunii Europene, a Băncii Mondiale şi a altor instituţii.

Motivarea alegerii

Implementarea unei strategii de rebranding pentru o instituţie conservatoare, deficitară în interior şi ai cărei membri nu au încredere în aceste tehnici -cum este cazul Facultăţii de Drept din Cluj-Napoca- constituie o adevărată provocare. Acesta este motivul principal pentru care am ales să realizez un rebrand al respectivei instituţii de învăţământ. Consider că este necesar rebrandigul Facultăţii de Drept, pentru a-i împrospăta imaginea. Tradiţia şi inovaţia s-ar completa armonios, întru îndeplinirea scopurilor acestei instituţii; în plus, s-ar integra în conceptul de vechi şi nou al oraşului. Contextul actual- social, economic, cultural, profesional- impune adaptarea facultăţii la acesta. Principala ţintă a rebrandingului ar trebui să fie oamenii din interiorul sistemului, chiar dacă aceştia sunt reticenţi la publicitate, folosind mai degrabă word of mouth (chiar şi în cazul firmelor private, ceea ce e specific pentru profesiile cu traditie- avocaţi, medici, ingineri). Strategia de branding trebuie să urmărească păstrarea valorilor pe care instituţia le apară, în contextul supunerii la actualitate. Aceasta este o misiune grea, având în vedere faptul că Facultatea de Drept face opinie separată chiar şi faţă de restul facultăţilor UBB; totuşi, acest aspect poate fi exploatat în favoarea ei, cu scopul individualizării imaginii.

La momentul actual, facultatea se bucură de un brand constituit în timp, de la sine, fără a i se aplica vreo strategie. Acesta este bazat pe tradiţie şi vechime, statutul şi respectul profesiei, imaginea oraşului (de centru universitar) concurenţa cu un alt brand puternic (Facultatea de Drept din Bucureşti), personalităţi din domeniu. Ei se ghidează după principiul continuităţii şi al tradiţiei: cine vrea să îi găsească, îi caută; nu fac eforturi de atragere de studenţi, atitudinea generală din interior este că lucrurile acestea se întâmplă de la sine, că există o selecţie naturală a celor interesaţi, alimentată de renumele profesiei şi tradiţia universităţii.