Predică la Duminica Învierii

Introducere

Iubiti credinciosi, traim marea bucurie a Învierii Domnului nostru Iisus Hristos. Lumina si mila lui Dumnezeu se revarsa asupra lumii. Întreaga natura ia parte la marea sarbatoare. Întunericul a fost risipit. Moartea a fost învinsa. Lumina a tâsnit din mormânt. Pentru aceasta v-am chemat cu chemarea: Veniti de luati lumina!

Veniti ca sa-L primiti pe Hristos, veniti sa luati lumina din Lumina Lui, veniti ca sa luati adevar, întelepciune, iubire din Adevarul, Întelepciunea, Iubirea adusa de El în lume. Nu lumina lumânarilor este cea pe care o vestim noi. Nu la lumina lumânarilor se limiteaza lumina de Pasti. Iisus Hristos este lumina lumii care a biruit întunericul. Ultimul dusman, moartea sufleteasca si trupeasca a fost învinsa. Adevarul a biruit minciuna si viclenia. Iubirea a topit rautatea, ura, razbunarea. Acesta este marele eveniment al zilei de astazi si credinta vietii noastre.

Anuntarea temei

Despre acest mare eveniment, al Învierii noastre prin Învierea Domnului nostru Iisus Hristos, vom vorbi astazi.

Tratare

Astazi începem viata noua în Hristos. Ne-am straduit de-alungul Postului, ne-am luptat cu patimile, cu ispitele, ne-am curatit sufletul în taina sfintei spovedanii si am primit Trupul si Sângele Domnului; ne-am coborât cu El în mormânt, pentru a cunoaste bucuria înnoirii noastre prin Învierea Lui. El este Începatorul învierii noastre, El a eliberat sufletele noastre din locuinta mortilor si a deschis raiul pentru toti. Sf. Pavel spune Daca nu este credinta în Înviere, atunci zadarnica este credinta mea si viata mea, iar noi am putea adauga ca zadarnica este si cultura si tehnica si stiinta. Toate nu ar fi decât o alegare dupa vânt. Aceasta ar fi si viata noastra daca am decapita credinta în Înviere. Când voi pune mâinile pe piept, când ma voi desface în pamântul din care am fost alcatuit, stiu ca sufletul merge mai departe si ca va veni vremea –stiuta numai de Domnul –când El se va uni din nou cu trupul meu transfigurat. Noi nu mai murim ca niste osânditi pe vecie ,ci în asteptarea Învierii de obste.

Învierea lui Iisus ne daruieste certitudinea ca viata va continua si va fi mai adânca în Acela care ne-a creat. De aceea Învierea Domnului este pentru noi mai mult decât o sarbatoare, este bucuria de a cunoaste de aici viata de veci, prin Hristos si împreuna cu El. Ce adânca, frumoasa si atotcuprinzatoare este pericopa evanghelica de astazi: La început era cuvântul…In.1, 1.

Dumnezeu Cuvântul era din vesnicie Fiul lui Dumnezeu si Fiul Omului. El era Protochipul nostru, El purta în Sine din vesnicie natura umana sub o forma a Sa, necunoscuta de noi, necreata. De aceea Fiul Omului nu s-a schimbat în Sine, prin Întrupare, când a luat în Persoana Sa divina „chipul” Sau, pe omul creat, în care s-a întrupat.

Noi am fost creati dupa „chipul lui Dumnezeu”. În masura în care nu am acoperit sau schimonosit prin pacate acest „chip” care este lumina vietii noastre, putem ajunge, prin straduinta noastra si harul Duhului Sfânt, fii ai lui Dumnezeu.

Dumnezeu Cuvântul întru ale Sale a venit, la ai Sai a venit, dar lumea, oamenii, nu L-au cunoscut, nu L-au primit si nu-L primesc nici pâna astazi. Dimpotriva Îl neaga, Îl hulesc, Îl batjocoresc. Celor care L-au primit si cred în El, le-a dat, însa dreptul si puterea sa se faca fii ai lui Dumnezeu. Dintru început, în Adam, toti eram ai lui Dumnezeu. Prin pacatul lui Adam am pierdut pe Cel ce ne era Tata. Dar, ne puteam naste din nou în El, putem deveni, din nou fii ai Tatalui ceresc prin Hristos, devenind frati ai Lui, fii ai Maicii Sale. Depinde de noi. Ce mare dar! Eu, om, o farâma, care astazi vietuiesc iar mâine sunt în pamânt, de mine depinde sa-L primesc sau nu pe Dumnezeu, de mine depinde sa devin fiu al lui Dumnezeu, urmând învatatura Celui care ne este Învatator, Rascumparator si Mântuitor, Domnul Iisus Hristos.

Moartea si-a pierdut puterea. Toti vom învia în trupurile noastre transfigurate, dupa cum o marturiseste, înca proorocia lui Ezechiel din Vechiul Testament: Iata s-a facut un sunet si o miscare si oasele au început sa se apropie, fiecare os de încheietura lui…Si am privit si eu si iata erau pe ele vine si carne crescuse si pielea pe deasupra…si a intrat în ei duhul si au înviat, si multime multa foarte de oameni s-au ridicat pe picioarele lor. (Ezechiel 37,7-8. 10)

Toti vom învia prin puterea Învierii Domnului Iisus Hristos care a biruit moartea. Dar, în viata aceasta noi ne pregatim si ne începem raiul sau iadul. Cel ce L-a cautat si dorit pe Dumnezeu în viata aceasta, va cunoaste bucuria unirii cu El. Cine a cautat hrana duhovniceasca va avea dincolo drept hrana pe Domnul. Cine a tinut seama de învatatura Lui si L-a urmat va fi asteptat si primit de Domnul. Cel ce propovaduit lumina, pe Hristos, lumina va gasi. Dar, cel ce L-a negat, tradat, rastignit, va învia si acela, dar, prin înviere se va regasi dintr-o data într-un tarâm strain. A negat lumina, de întuneric va avea parte. L-a hulit pe Dumnezeu, s-a încrezut mai mult în mintea sa, în idolii sai, în hristosii mincinosi, de spiritele potrivnice ale lui Hristos va avea parte. Si cât de mare trebuie sa fie suferinta sa-ti recunosti propria ta ratacire în care ai vietuit pe pamânt, sa te stii pentru totdeauna ferecat în întuneric, în remuscarea si suferinta ta, departe, în afara de stralucirea si iubirea divina.