Maramureș - ghid francez vs ghid românesc

Prezentarea care urmează este o analiză a Maramureşului descris din 2 puncte de vedere : un ghid francez şi unul românesc. Pentru aceasta am folosit urmatoarele suporturi :

Ghid Guide Blue Evasion - Roumanie Romania – ghid turistic

Autor Bernard Houliat Mariana Pascaru

Editură Hachette Ad Libri

An apariţie 2005 2007

Limbă franceză romană

Nr.pagini / nr.pagini aferente Maramureşului 336 / 26 70 / 7

Structurare

Capitolul acordat Maramureşului, în ghidul francez este împarţit în 4 parţi :

- Sighet şi împrejurimi

- Valea Marei şi Cosăului

- Vadu Izei

- Trenul de la Vaser, căruia autorul îi acordă un calificativ special, o inimă, semn al unei mari încărcături emoţionale care l-a cucerit

- + un carnet cu adrese

Ghidul românesc vorbeste despre Maramureş în 2 capitole. Într-unul prezintă în linii mari principalele atracţii din Maramureş. Spre deosebire de ghidul francez, care deşi se bazeaza pe cultul bisericilor de lemn, nu menţionează faptul că 8 dintre ele se află in Patrimoniul UNESCO, ghidul românesc prezintă intr-un capitol întreg obiective din România aflate sub tutela UNESCO, acordând câteva pagini şi mănăstirilor maramureşene.

Ghidul francez începe cu o prezentare generală a Maramureşului : o ţară izolată de restul ţării, cu o civilizaţie originală si viguroasă, o grădină a culturii româneşti într-un spaţiu bogat in evenimente.

Maramureşului îi sunt alăturate sintagme precum :

- Un peisaj generos – peisajul respiră abundenţa : pduri, pajişti, câmpuri de porumb, cartofi sau caise; mişuna lume şi culori ; deasemenea tufişuri de alun, imense livezi, câţiva frasini care oferă umbră secerătorilor obosiţi, creează o imagine pitorească, idilică.

- O ţară tonică – de o religiozitate profundă cu numeroase vestigii, o societate ţărănească puternică şi originală, cu biserici vechi şi tărani în costume populare; aici apare şi un aspect negativ şi anume vilele împovărătoare, construite de cei care şi-au încercat norocul în Occident, care, încet, încet distrug unitatea arhitecturală seculară.

- Civilizaţia lemnului – spiritul constructor al ţăranului combină spiritualitate, delicaţe şi măiestria tehnicii acestui material; pe lângă case de lemn, porţi sculptate, meşterul sculptor excelează în arta construcţiei de biserici.

- Arta religioasă în adversitate – pământ ortodox scuturat de migraţii ale tătarilor, tulburari geololitice şi culturale, a fost obligat să treacă la religia greco-catolică; cultura ortodoxă română se orienteaza în jurul bisericilor de lemn, simbol al coeziunii cominutăţii; picturile mărturisesc această coeziune între ţărani şi biserică, pictorii dezvoltând astfel teme şi modele de expresie.

Ghidul românesc foloseşte în descrierea Maramureşului expresii precum “ţară veche, cu oameni fără pereche”, sate unice, atmosfera arhaică şi pitorească, măiestre porţi şi biserici de lemn, vechi sărbători precum Tânjaua de pe Mara sau Ruptul Sterpelor, celebrele costume populare ale sătenilor, mocăniţa şi Cimitirul Vesel de la Săpânţa.

In sate precum cele din Văile Marei, Izei, Cosăului şi Tisei este dezvoltat agroturismul ca în nicio altă regiune din România. Fiecare sat oferă imaginea unei lumi, complete, cu valori bine fixate. Adjectivul care caracterizează cel mai bine fiecare din aceste sate este “autentic” – reprezentat prin instalaţii tehnice vechi, case clădite în stil tradiţional, sărbătorile pastorale, bisericile de lemn, parada costumelor populare maramureşene.

La fel ca şi în ghidul francez, apare apelativul de “civilizatie a lemnului”. Portile migălos sculptate în lemn, cu motive decorative reprezentând discuri solare, arbori ai vietii, cruci, figuri geometrice, sunt remarcabile exemple de artă rustică.

Bisericile de lemn, expresii ale spiritualităţii locale, aflate în Patrimoniul UNESCO ocupă un loc important în prezentarea Maramureşului din acest ghid, fiecare din cele 8 fiind în cele ce urmează prezentată succint.

Spre deosebire de ghidul românesc, care nu face nicio deosebire între obiectivele prezentate, în ierarhizarea locurilor şi obiectivelor turistice din Maramureş, ghidul francez recurge la acordarea de stele astfel :

- ***  excepţional

- **  foarte interesant

- *  interesant

Sighet şi împrejurimi, clasat cu *, este prezentat în ghidul francez ca o bună intrare în materie : tâtrgurile şi muzeele sale furnizează puncte cheie pentru o mai bună descoperire a civilizaţiei ţărăneşti din văile vecine.

La Săpânţa, clasat cu * stea, un punct de mare interes este cimitirul şi ideea lui Ion Stan Patras care şi-a dedicat viaţa morţilor păstrându-le memoria într-un mod unic, căruia autorul îi acordă ***. Mortul se prezintă umil, uneori cu umor, dar întotdeauna cu tandreţe celui care se opreşte înaintea mormântului; din epitafuri, limbajul colorat reiese verva şi umorul oamenilor din Maramureş. Autorul aduce şi câteva exemple printre care şi beţivul cu sticla în mână, cu menţiunea ca imaginea apare frecvent. Încă de la început, autorul afirmă că cimitirul, clasat un pic pripit “vesel” , este departe de a fi aşa vesel cum îl prezintă broşurile turistice, unele scene fiind mai degrabă triste – ex: scenele care ornează mormintele copiilor.