Turismul Durabil

I.INTRODUCERE

Dezvoltarea durabilă este o necessitate impusă pe de o parte, de nivelul înalt de dezvoltare la care au ajuns unele state, iar pe de altă parte, de rămânerea în urmă a economiei multor altor state. De la apariţia sa, în 1987, conceptual dezvoltării durabile a pătruns în toate domeniile vieţii economice şi sociale: de la agricultură durabilă până la transport durabil şi turism durabil.

Prin activitatea conjugată dintre UICN – Uniunea Internaţională de Conservare a Naturii, WWF – Federaţia Mondială pentru Ocrotirea Naturii, PNABE – Federaţia Europeană a Parcurilor Naţionale şi Naturale, încă din 1991, s-a definit conceptual de turism durabil: ”dezvoltarea tuturor formelor de turism, managementul şi marketingul turistic care să respecte integritatea naturală, socială şi economică a mediului, cu asigurarea exploatării resurselor naturale şi culturale şi pentru generaţiile viitoare”. Din această definiţie rezultă că orice formă de turism trebuie să respecte principiile dezvoltării durabile, plecând de la ecoturism, turism verde şi turism rural, până la turismul de afaceri sau cel automobilistic.

II. TURISMUL ŞI MEDIUL

Un număr tot mai mare dintre cei implicaţi, sub o formă sau alta, în activităţile de turism sunt conştienţi de efectele provocate de dezvotarea turistică, de impactul acestor activităţi asupra populaţiei şi ambiantului. În ultimii ani, deceniile nouă şi zece ale secolului XX, s-a urmărit ca expansiunea turismului să se realizeze echilibrat, în conformitate cu standardele care garantează păstrarea echilibrului ecologic şi evită suprasolicitarea resurselor, poluarea şi orice alte impacte negative asupra mediului.

Noţiunea de impact presupune analiza relaţiei turist - resursa turistică - produs turistic, care se desfăşoară de la simpla vizitare a unui obiectiv turistic, pana la asigurarea pachetului de servicii şi acţiuni turistice, menite să pună în valoare obiectivul respectiv.

Impactul asupra unei zonei turistice este dat de:

- cadrul natural şi varietatea potenţialului turistic;

- existenţa unei infrastructuri generale, care asigura circulaţia, accesul şi informarea;

- prezenţa unor structuri turistice de cazare, alimentaţie publică, agrement.

Aceste elemente definitorii ale turismului determină mai multe tipuri de impact, care pot îmbrăca forme pozitive sau negative de manifestare.

2.1.Impactul politic

Este determinat de poziţia în politica turistică a guvernului privitoare la industria ospitalităţii, care pentru cazul României ar trebui să aibă următoarele direcţii:

- turismul fiind un sector prioritar al economiei ar trebui să se dezvolte în viitor cu sprijinul statului;

- folosirea în mod optim a resursele naturale, culturale, ale teritoriului naţional, cu asigurarea protecţiei acestora;

- ridicarea calităţii amenajărilor turistice şi a serviciilor turistice şi prin îmbunătăţirea politicii de resurse umane;

- modernizarea infrastructurii generale şi extinderea ei în folosul dezvoltării turismului;

- rolul şi dimensiunea sectorului privat în turism trebuie să fie mărite considerabil.

Existenţa şi evoluţia omului, a societăţii în ansamblul său sunt determinate de calitatea mediului. În acest sens mediul, definit prin totalitatea factorilor naturali şi a celor creaţi prin activităţile umane aflaţi în strânsă interacţiune, influenţează echilibrul ecologic, determină condiţiile de viaţă, de muncă şi perspectivele dezvoltării societăţii.

Desfăşurarea eficientă a activităţilor turistice presupune existenţa unui mediu înconjurător adecscvat, având calităţi superioare atât în privinţa condiţiilor naturale, cât şi a celor create de om.

Printre motivaţiile turistice un loc tot mai însemnat revine nevoii de destindere, de recreere, de odihna activă într-un mediu agreabil, cu o natură nealterată: aer curat, apă, soare, zăpadă, linişte, peisaje reconfortante.

Altfel spus, mediul şi calitatea acestuia reprezintă condiţia fundamentală a desfăşurării activităţilor turistice.Amenajarea şi valorificarea prin turism a naturii şi a valorilor culturale, fără discernământ şi la întâmplare, pot produce în timp şi spaţiu efecte defavorabile asupra tuturor componentelor de mediu.

2.2.Impactul social

Se manifestă prin influenţa pe care o are turismul asupra modului de viaţă tradiţional al locuitorilor unei zone, asupra lărgirii orizontului lor spiritual şi profesional. În condiţiile în care modul de viaţă socio-economic are tot mai acute tendinţe de generalizare şi uniformizare, păstrarea unor elemente cu specific tradiţional, vor ocupa un loc important în viitorul aşezărilor incluse în activităţi turistice.

Acestea reprezintă căile de păstrare a unei identităţi socio-culturale, de dobândire a unei personalităţi distincte în cadrul turistic local, naţional şi chiar mondial. Această valorificare prin turism a patrimoniului natural şi cultural al unei zonei turistice prezintă, în plan social, atât un impact pozitiv, cât şi unul negativ.

Impactul pozitiv se exemplifica prin:

- creşterea şansei sociale şi profesionale prin realizarea de noi locuri de munca, în servicii turistice şi infrastructură generala;

- crearea de noi locuri de muncă sezoniere, cu precădere pentru tineri (elevi, studenţi, etc.) şi femei;

- asigurarea şi dezvoltarea progresului social, de creştere a curăţeniei şi igienei publice, a confortului general în localităţile turistice;

- scăderea diferenţelor dintre categoriile socio-profesionale din punct de vedere al veniturilor realizate;

- dezvoltarea sentimentelor de înţelegere şi toleranţă deoarece schimburile interculturale între turişti şi populaţia gazdă facilitează dispariţia barierelor lingvistice, sociale, rasiale, religioase, culturale.