Drept Civil

Anularea hotărârii de declarare a morții poate fi cerută de orice persoană interesată în două cazuri:

o dacă cel declarat mort este în viață se poate cere oricând anularea hotărârii prin care s-a declarat moartea.

o în cazul în care se descoperă certificatul de deces al celui declarat mort.

Acțiunea în anularea hotărârii declarative de moarte:

- este imprescriptibilă

- este de competența instanței care a pronunțat hotărârea prin care s-a statuat moartea

- poate fi introdusă de orice persoană interesată.

Judecata se face de urgență, cu citarea persoanelor care au fost părți la procedura prin care s-a pronunțat moartea și cu participarea obligatorie a prcurorului.

Dispozitivul hotărârii de constatare a nulității hotărârii declarative de moarte se comunică serviciului de stare civilă pentru anularea înregistrării.

Efectele anulării hotărârii declarative de moarte:

1. succesiunea se va considera că nu s-a deschis

2. căsătoria celui declarat mort se va considera că nu a încetat

3. cel care a fost declarat mort poate cere, după anularea hotărârii declarative de moarte, înapoierea bunurilor sale în natură, iar dacă aceasta nu este cu putință, restituirea lor prin echivalent.

- prin excepție, dobânditorul cu titlu oneros nu este obligat să le înapoieze decât dacă, sub rezerva dispozițiilor în materie de carte funciară, se va face dovada că la data dobândirii știa ori trebuia să știe că persoana declarată moartă este în viață.

-anulându-se hotărârea declarativă de moarte este înlăturată încetarea capacității de folosință a persoanei cu efect retroactiv, urmând a se considera, în consens cu realitatea că persoana respectivă a fost tot timpul în viață - astfel, vor renaște toate dr. și obl. cărora li s-a pus capăt prin hotărârea declarativă de moarte, adică succesiunea sa va fi considerată că nu s-a deschis, iar căsătoria sa va fi considerată că nu a încetat.

-în sfera dr. civil, sub aspect patrimonial, cel care a fost declarat mort și a obținut anularea hotărârii prin care i se declarase moartea poate cere, după anularea hotărârii declarative de moarte, înapoierea bunurilor sale în natură, iar dacă aceasta nu este cu putință, restituirea lor prin echivalent

-cu toate acestea, dobânditorul cu titlu oneros nu este obligat să le înapoieze decât dacă, sub rezerva dispozițiilor în materie de carte funciară, știa ori trebuia să știe că persoana declarată moartă este în viață.

Textul de lege presupune două categorii de raporturi juridice:

A. raporturile dintre persoana reapărută și moștenitorii săi prezumtivi:

-cel reapărut va putea să ceară înapoierea bunurior de la moștenitorii prezumtivi cărora bunurile succesiunii le-au fost predate.

-restituirea bunurilor se va face diferențiat, după cum moștenitorul a fost de bună sau de rea credință.

1. moștenitorul de bună credință, adică cel care credea că, într-adevăr cel declarat mort nu mai este în viață este obligat față de cel reapărut:

a. să restituie bunurile în natură, dacă este posibil;

b. să le restituie prin echivalent, adică să restituie prețul primit prin vânzarea acelor bunuri către terți; fructele bunurilor vor fi păstrate de către moștenitorul de bună credință.

2. moștenitorul de rea-credință, adică cel care știa că cel declarat mort este în viață, este obligat:

a. să restituie bunurile în natură, dacă este posibil;

b. să restituie fie prețul obținut dacă le-a înstrăinat, fie valoarea lor actuală dacă aceasta este mai mare decât prețul încasat;

c. să restituie toate fructele produse de bunuri pe care le-a cules și chiar pe cele pe care a omis să le culeagă.

B. raporturile dintre persoana reapărută și terții subdobânditori ai bunurilor succesiunii:

-dacă s-a desființat titlul de moștenitor, urmează a se desființa și înstrăinările făcute de moștenitorii prezumtivi terților

- prin excepție, subdobânditorul păstrează în natură bunurile dobândite dacă el a fost de bună credință și dacă le-a dobândit cu titlu oneros.

-per a contrario, actele se vor desființa dacă terțul subdobânditor a primit bunurile cu titlu gratuit, indiferent de buna sau de reaua sa credință, precum și atunci când le-a dobândit cu titlu oneros dar a fost de rea-credință.

4. plata făcută moștenitorilor legali sau legatarilor unei persoane care reapare ulterior hotărârii declarative de moarte, este valabilă și liberatorie, dacă a fost făcută înainte de radierea din registrul de stare civilă a mențiunilor privitoare la deces, cu excepția cazului în care cel care a făcut plata a cunoscut faptul că persoana declarată moartă este în viață.

În sfera dreptului familiei:

În cazul în care soțul unei persoane declarate moarte s-a recăsătorit și, după aceasta, hotărârea declarativă de moarte este anulată, noua căsătorie rămâne valabilă, dacă soțul celui declarat mort a fost de bună-credință. Prima căsătorie se consideră desfăcută pe data încheieri noii căsătorii.

CAPACITATEA DE EXERCIȚIU

1. Ce este capacitatea de exercițiu?

-capacitatea civilă de exercițiu este aptitudinea PF de a încheia singură AJC.

-având ca premisă capacitatea de folosință, capacitatea de exercițiu are aceleași caractere juridice sau trăsături, există o singură excepție, care privește absența caracterului universal - dacă toate persoanele fizice au capacitate de folosință, nu toate au și capacitate de exercițiu.

2. Caracterele juridice ale capacității de exercițiu.

a) Legalitatea capacității civile de exercițiu a PF :

- exprimă ideea că unicul izvor al ei îl constituie legea, ea neputând fi creația voinței individuale.

-această operă a legiuitorului privește instituirea, stabilirea conținutului și încetarea acestei capacități.

-normele legale referitoare la aceste aspecte ale capacității de exercițiu au caracter imperativ, titularii de dr și obligații civile neputând deroga de la ele.

b) Generalitatea capacității civile de exercițiu a PF :

-se referă la conținutul acesteia și constă în aptitudinea abstractă a omului de a dobândi și exercita dr. civile subiective și de a-și asuma și executa obligații civile prin încheierea de orice fel de AJC licit (cu excepția celor oprite de lege).

c) Inalienabilitatea capacității civile de exercițiu a PF

-semnifică faptul că nimeni nu poate renunța, nici în tot nici în parte, la capacitatea sa de exercițiu.

-nimeni nu poate încheia deci valabil nici un AJC care să aibă ca obiect transmiterea altcuiva, în tot sau în parte, a propriei sale aptitudini de a dobândi și exercita dr. civile subiective, respectiv de a-și asuma și îndeplini obligații civile încheind AJ.

-această interdicție este cuprinsă într-o dispoziție legală imperativă, ceea ce înseamnă că toate AJC încheiate cu nesocotirea ei sunt lovite de nulitate absolută.

d) Intangibilitatea capacității civile de exercițiu a PF

-semnifică faptul că nimeni nu poate fi lipsit, în tot sau în parte, de capacitatea de exercițiu, decât în cazurile și condițiile stabilite de lege.

-consacrarea caracterului intangibil al capacității de exercițiu rezultă fără echivoc din această reglementare, dar numai în principiu nu este îngăduită lipsirea unei persoane de această capacitate.

-despre o atare lipsire de capacitate civilă de exercițiu a persoanei fizice se poate vorbi, dar numai prin excepție, ea fiind admisă în cazurile și condițiile stabilite de lege, iar nu și în alte cazuri, care ar fi ilegale.

e) Egalitatea capacității civile de exercițiu a PF

-se referă în egală măsură atât la capacitatea de folosință, cât și la cea de exercițiu, egalitatea fiind consacrată ca o trăsătură definitorie a acestora.