Control Financiar

CURS 1

CONTROLUL FINANCIAR – CONCEPT, ROL ŞI OBIECTIVE

1. 1. Contextul general al controlului financiar

Este o realitate faptul ca entitatile economice isi deruleaza activitatea in conditiile unor restrictii materiale, financiare, sociale, umane, informationale si legislative semnificative.

In acest context, entitatea economica are libertatea de decizie si de miscare, decide singura cum, cat, si pentru cine sa produca, sa consume si sa investeasca, urmarindu-si propriile interese, obtinerea de profit sau supravietuirea.

Activitatea entitatilor economice se deruleaza intr-un mediu social specific reprezentat de clienti, furnizori, salariati, sistem bancar, care la randul lor actioneaza in mediul general, social al economiei de piata care cuprinde cadrul economic, cadrul juridic, influentele guvernamentale, influente internationale, factori sociali, factori culturali etc.

Pentru a obtine rezultate corespunzatoare in raport cu resursele utilizate, conducatorii entitatilor economice trebuie sa acorde atentia necesara administrarii resurselor, gestiunii economice, gestiunii financiare si sa se adapteze permanent la cerintele variabile ale pietei.

In acest context un rol deosebit de important il are informarea reala si in timp util cu privire la patrimoniul, activitatile economice si comerciale desfasurate, dar si rezultatele obtinute. Cunoasterea situatiei reale a entitatilor economice este asigurata cu ajutorul contabilitatii si cu ajutorul controlului financiar care trebuie organizat si exercitat intr-o maniera eficienta si profesionista. Daca cunoasterea situatiei patrimoniale si financiare a entitatilor economice se realizeaza cu ajutorul documentelor primare si a evidentei tehnico-operative si contabile, asigurarea exactitatii, corectitudinii si realitatii acestor informatii este o problema de mare raspundere a controlului financiar.

Prin control, conducerea entitatii economice isi asigura informarea reala, dinamica si mai ales preventiva care sporeste valoarea concluziilor si calitatea deciziilor. Controlul patrunde in esenta fenomenelor, identifica aspectele negative si intervine operativ pentru prevenirea si inlaturarea cauzelor. Controlul evalueaza rezultatele obtinute in raport cu normele si obiectivele stabilite si in acelasi timp contribuie la prevenirea fenomenelor care necesita decizii de corectie.

Controlul se manifesta ca forma de perfectionare a modului de gestiune a patrimoniului si de organizare si conducere a activitatii entitatii economice.

Controlul este o necesitate obiectiva si subiectiva, dar nu este un scop, ci un mijloc de perfectionare a activitatii executive si a procesului de conducere si organizare a entitatii economice.

Controlul are urmatoarele directii de actiuni:

- o mai buna organizare a muncii;

- intarirea ordinii si a disciplinei in organizarea si desfasurarea activitatii economice, inclusive a disciplinei tehnologice;

- administrarea eficienta a resurselor materiale, financiare si umane;

- identificarea operatiunilor ineficiente si eliminarea acestora;

- preintampinarea aparitiei deficientelor, neregulilor si pagubelor;

- evaluarea eficientei rezultatelor obtinute;

- recuperarea abaterilor constatate si perfectionarea activitatii viitoare.

CURS 2

CAPITOLUL I

CONTROLUL FINANCIAR – CONCEPT, ROL ŞI OBIECTIVE

1. 2. Controlul – funcţie a managementului

Controlul reprezintă o analiză permanentă sau periodică a unei activităţi, a unei situaţii, pentru a-i urmări mersul şi pentru a adopta măsuri de îmbunătăţire. Mai mult, controlul presupune şi o supraveghere continuă, morală sau materială, cât şi stăpânirea unei activităţi sau situaţii.

În altă ordine de idei, controlul este o verificare, o inspecţie atentă asupra corectitudinii unui act sau o acţiune de supraveghere a cuiva, a ceva, o examinare minuţioasă sau puterea de a conduce, ca un instrument de reglementare a unui mecanism sau proces.

În literatura de specialitate, activitatea de control este definită şi ca funcţie a conducerii, instrument de conducere, mijloc de cunoaştere a realităţii şi de corectare a erorilor.

Privit din perspectiva misiunii sale, controlul este o componentă intrinsecă a managementului, iar din punct de vedere al exercitării sale, controlul este o activitate umană, autonomă şi specifică, care serveşte atât conducerii entităţilor economice şi partenerilor acestora, cât şi autorităţilor publice şi, în anumite situaţii, populaţiei.

Datorită importanţei sale, sistemul de control financiar poate fi considerat instrument indispensabil managementului pentru supravegherea regulată a activităţii entităţii economice, cu scopul de a adopta la timp deciziile care se impun. În acest context, controlul financiar este atât la nivel micro, cât şi la nivel macro, o funcţie eficientă şi necesară a managementului, armonizând interesele individuale cu cele ale colectivităţii şi ale societăţii într-un tot unitar.

Mai mult, controlul care se efectuează în cadrul entităţii economice are o triplă semnificaţie, fiind în acelaşi timp: un control pentru sine (control intern), un control pentru alţii (control extern) şi un control pentru stat (control public).

Nu în ultimul rând, controlul reprezintă un factor de securitate şi autonomie pentru societate, apare ca un instrument de reglementare a activităţii entităţilor economice, dar şi ca un ghid pentru cei care adoptă decizii la orice nivel, contribuie la sancţionarea entităţilor economice ineficiente şi incompetente.

Altfel spus, controlul asigură integrarea firmei în mecanismul economiei de piaţă printr-o activitate managerială complexă şi continuă.