Statistică

Concepte de baza folosite de statistica

În procesul studiului fenomenelor social-economice, metodologia statistica opereaza cu notiuni specifice al caror continut trebuie înteles în mod corect pentru a putea da o interpretare adecvata a rezultatelor obtinute prin prelucrarea datelor statistice.

Populatia statistica reprezinta ansamblul elementelor care au una sau mai multe caracteristici comune, cu o existenta obiectiva si localizata clar în timp si spatiu

Din punct de vedere al terminologiei practice pentru conceptul de populatie statistica se foloseste, cu acelasi continut, notiunea de fenomen de masa sau calectivitate statistica.

Unitatea de observare statistica este elementul component al populatiei statistice la care se particularizeaza nivelul individual al caracteristicilor statistice.

Unitatile statistice au o forma de existenta care poate fi simpla sau complexa. Unitatile simple sunt reprezentate printr-un singur element structural obiectiv, cum ar fi de exemplu persoana, produsul, piesa etc., în timp ce unitatile complexe sunt formate din mai multe unitati simple, ca de exemplu: familia, întreprinderea etc..

Caracteristica statistica este acea însusire comuna tuturor unitatilor populatiei statistice supusa cercetarii ale carei valori difera de la o unitate statistica la alta sau de la un grup de unitati la altul. Caracteristicile statistice sunt specifice, ca forma si continut, tipologiei de existenta a unitatilor statistice. Daca unitatea statistica este persoana, caracteristicile asociate sunt: vârsta, sexul, profesia, starea civila etc..

Caracteristicile statistice pot fi clasificate în functie de mai multe criterii, astfel:

- dupa continutul caracteristicilor,

- numerice sau cantitative

- exprimate prin cuvinte (legate de natura unitatilor statistice)

- de spatiu (exprima particularitatea unitatilor statistice de a exista într-un anumit punct al spatiului)

- de timp (exprima particularitatea unitatilor statistice de a fi aparut la un anumit moment sau de a fi existat un anumit interval de timp)

- dupa modul de prezentare al caracteristicilor numerice,

- pe variante (discreta sau prezentare în numere întregi)

- pe intervale (continua)

- dupa modul în care se manifesta,

- forma alternativa (caracteristica cu doua variante de manifestare)

- forma nealternativa (caracteristica cu mai mult de doua variante de manifestare)

Totalitatea caracteristicilor statistice care fac obiectul unei cercetari statistice formeaza programul observarii.

Varianta este nivelul individual al caracteristicii statisticii asociat unei unitati statistice sau unui grup de unitati.

Frecventa este numarul de unitati statistice la care se înregistreaza o varianta a caracteristicii.

Indicatorul statistic este expresia numerica a unei determinari calitative obiective rezultata în urma unei cercetari statistice.

Forma indicatorilor statistice depinde de gradul de prelucrare la care au fost supuse datele initiale, astfel:

- indicatori absoluti

- indicatori relativi

- indicatori medii

Legea numerelor mari are:

- o forma generala de manifestare prin caracterul real al legitatilor statistice si respectiv,

- o forma specifica care este exprimata printr-un grup de teoreme ale teoriei probabilitatilor:

- Inegalitatea lui Cebâsev

- Teorema lui Cebâsev

- Teorema lui Bernoulli

- Teorema lui Poisson

Inegalitatea lui Cebâsev dimensioneaza o limita inferioara a probabilitatii ca valoarea medie, necunoscuta, a caracteristicii studiate în colectivitatea generala, , sa ia o valoare în intervalul, , unde este valoarea medie a caracteristicii X calculata pe baza datelor obtinute prin sondaj. În practica, se exprima în unitati egale cu eroarea medie de sondaj a valorii medii, , ,adica, ,si este corespondentul erorii limita sau a erorii maxime admise în cercetare, .Prin urmare, inegalitatea lui Cebâsev este utilizata la calculul intervalelor de încredere pentru valoarea medie a unei caracteristici detinuta de unitatile colectivitatii generale, , astfel,