Drept civil partea generală - persoanele

Unitatea de învăţare nr. 1

PERSOANA FIZICĂ

Cuprins:

§1. Capacitatea civilă a persoanei fizice.

§2. Identificarea persoanei fizice.

§3. Ocrotirea persoanei fizice prin mijloace de drept civil.

§4. Starea civilă

§5. Bibliografie generală.

Obiectivele unităţii de învăţare

După studiul acestei unităţi de învăţare veţi reuşi sǎ:

Þ definiţi persoana fizică;

Þ analizaţi atributele de identificare ale persoanei fizice;

Þ analizaţi aspecte privitoare la capacitatea civilă a persoanei fizice;

Þ stabiliţi şi analizaţi atributele de identifucare ale persoanei fizice;

Þ operaţi cu principalele noţiuni şi reguli care interesează starea civilă.

TEMA §1. CAPACITATEA CIVILĂ A PERSOANEI FIZICE

1. Noţiune

Prin capacitatea civilă a persoanei fizice înţelegem acea parte a capacităţii juridice,

ce constă în aptitudinea persoanei fizice de a avea drepturi subiective civile şi obligaţii

civile şi în aptitudinea de a dobândi şi exercita drepturi subiective civile, precum şi de a-şi

asuma şi executa obligaţii civile, prin încheierea de acte juridice civile.

Capacitatea civilă a persoanei fizice este alcătuită din două elemente:

- capacitatea de folosinţă;

- capacitatea de exerciţiu.

2. Capacitatea civilă de folosinţă a persoanei fizice

Capacitatea civilă de folosinţă a persoanei fizice este acea parte a capacităţii civile

care constă în aptitudinea persoanei fizice de a avea drepturi subiective civile şi obligaţii

civile (art. 34 NCC).

2.1. Caractere. Capacitatea sa de folosință a persoanei fizice se caracterizează prin:

o Legalitate - toate normele privind instituirea, con inutul ț și sfârșitul capacității

de folosință sunt supuse legii (voința reglementării aparține legiuitorului, nu particularilor );

o Inalienabilitate - în mod absolut deoarece art. 29 NCC precizează ca nu se

poate renunța , în tot sau în parte, la capacitatea de folosință/de exercițiu;

o Egalitate - art. 30 NCC precizează că normele capacității se aplică în mod

egal, oricărei persoane fizice fără discriminări subiective;

o Universalitate - art. 28 NCC – capacitatea civilă este recunoscută tuturor

persoanelor , respectiv orice persoană are capacitate de folosință, cu excepția cazurilor

prevăzute de lege;

o Generalitate - este o aptitudine generală, abstractă, nefiind concretă, ceea ce

evidenţiază diferența dintre capacitate civilă și drepturile și obligații civile;

o Intangibilitate - nimeni nu poate fi îngrădit în tot sau în parte decât în

condițiile expres prevăzute de lege (o persoană nu poate fi privată de calitatea de a fi

subiect de drept civil pentru că aceasta ar echivala cu moartea civilă a persoanei);

2.2. Început. Capacitatea civilă de folosinţă a persoanei fizice începe, în principiu, de

la data naşterii.

Art. 35 NCC dispună că aceasta începe de la naștere și încetează la moarte.

De la această regulă există însă o excepţie, în sensul că drepturile copilului sunt recunoscute

de la concepţiune, însă numai dacă el se va naşte viu – infans conceptus pro

nato habetur quoties de commodis eius agitur (art. 36 NCC). Este vorba numai despre

capacitatea de a dobândi drepturile sale civile, nu și de a dobândi obligații. În materie

succesorală nu se pune oricum problema ca minorul să răspundă pentru pasivul moştenirii

dincolo de activul dobândit întrucât acceptarea moştenirii în sistemul NCC se face

întotdeauna numai în limita activului.

Pentru a uşura stabilirea momentului concepţiunii legea prevede o prezumţie privind

timpul legal al concepţiunii (art. 412 NCC): între a 300-a şi a 180-a zi dinaintea naşterii

copilului. Prezumţia nu este absolută putând fi combătute prin dovada ştiinţifică

(concepţiunea a avut loc în interval/în afara lui) contrară.

Legea prevede doar ca persoana să se nască vie (spre deosebire de alte sisteme de

drept care impun și condiția viabilității)

2.3. Conţinutul capacităţii civile de folosinţă a persoanei fizice este dat de

aptitudinea persoanei fizice de a avea toate drepturile subiective şi obligaţiile civile. Acest

conţinut se obţine din reunirea a două laturi: latura activă, adică aptitudinea persoanei

fizice de a avea drepturi subiective civile; latura pasivă, adică aptitudinea persoanei fizice

de a avea obligaţii civile.

Întinderea reală a conţinutului capacităţii civile de folosinţă a persoanei fizice se

determină însă prin luarea în considerare a îngrădirilor acestei capacităţi, astfel cum

acestea sunt stabilite prin diverse acte normative.

Aşadar, în conţinutul capacităţii civile de folosinţă a persoanei fizice nu intră

drepturile interzise prin îngrădirile capacităţii de folosinţă şi nici cele aparţinând altor

ramuri de drept.

Îngrădirile capacităţii civile de folosinţă a persoanei fizice nu pot exista decât în

cazurile şi condiţiile prevăzute expres de lege, putând fi calificate ca incapacităţi (speciale)

de drept civil. Fiind vorba despre excepţii de la regula capacităţii excepţiile sunt de strictă

interpretare şi aplicare, neputând fi extinse prin analogie.

Capacitatea civilă de folosinţă a persoanei fizice încetează o dată cu moartea

persoanei, data morţii fizic constatate sau stabilite prin hotărâre judecătorească fiind şi

data încetării acestei capacităţi.