Contencios administrativ

CAPITOLUL I

Noțiunea și rolul contenciosului administrativ în apărarea drepturilor fundamentale ale omului și cetățeanului

Dreptul în general se grupează pe ramuri distincte în funcție de obiectul de reglementare. Studiul administrației publice ca și dreptul administrativ de altfel ocupă un loc primordial în studiul dreptului.

Întelegerea și cunoașterea științifică a oricărei materii este înlesnită de identificarea noțiunilor de bază, prin acesta putându-se descoperi esența fenomenului cercetat.

Principiul separării puterilor în stat, potrivit căruia sunt organizate și funcționează cele trei puteri în statul nostru de drept - puterea legislativă, executivă și judecătorească - implică o colaborare, cât și un control reciproc al activității lor. Contenciosul administrativ ne dă prilejul să abordăm un caz concret în care activitatea unor organe de stat, care realizează sarcinile unei puteri în stat, este controlată de către unele organe de stat, care realizează sarcinile altei puteri în stat. Este cazul controlului exercitat de instanțele judecătorești, organele puterii judecătorești, asupra activității organelor administrației publice, organe ale puterii executive.

Cursul de Contencios administrativ relevă o formă juridică de apărare a drepturilor omului împotriva eventualelor abuzuri ale organelor administrației publice și a funcționarilor publici ce-și desfășoară activitatea în cadrul acestor organe, astfel încât oricine se consideră vătămat într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ al unui organ al administrației publice, să poată cere și să obțină anularea sau modificarea actului administrativ și repararea pagubei cauzate.

Pentru a defini noțiunea de „contencios administrativ” este necesară precizarea etimologică a cuvântului „contencios”. Se știe că acest cuvânt, vine din cuvântul francez „contieux” care la rândul său se trage din latinescul „contentiosul” - certăreț, adjectivul substantivului „contentio” adică dispută, conflict,confruntatre.

Etimologic vorbind contenciosul administrativ nu ar fi, prin urmare, altceva decât totalitatea mijloacelor juridice puse la dispoziția cetățenilor pentru a putea lupta în vederea restabilirii ordinii de drept tulburate prin actele juridice și faptele materiale ale organelor administrației de stat, intervenite în aplicarea legilor și în funcționarea serviciilor publice.

Transpusă în practica juridică, noțiunea de „contencios administrativ” a primit un număr de accepțiuni specifice, chemate să răspundă nevoii de a desemna pe cale convențională anumite categorii de realități interesând doctrina și practica dreptului administrativ.

Aceste acceptiuni pot fi grupate în două tipuri principale de definiții.

Un prim asemenea tip este cel care consideră contenciosul administrativ ca „un ansamblu de reguli de drept”, având un obiect specific, în timp ce un al doilea tip vede în contenciosul administrativ „un ansamblu de litigii” deosebite prin natura lor de alte litigii.

În sensul primului tip de definiții, contenciosul administrativ ar fi „totalitatea regulilor de drept”, potrivit cărora sunt soluționate de organele competente ale statului litigiile juridice care pun în cauză acte ale administrației de stat.

În sensul celui de-al doilea tip de definiții, noțiunea de contencios administrativ ar desemna „ansamblul litigiilor juridice” născute cu ocazia exercitării activității executive în măsura în care pun în cauză acte ale autorităților de stat competente să o îndeplinească.

Aplicarea principiului separației puterilor în stat asigură un echilibru și un control între cele trei puteri: legislativă, executivă și judecătorească.

Aceste trei puteri colaborează și se controlează reciproc pentru buna funcționare a statului. Colaborarea și controlul autorităților judecătorești (care exercită puterea judecătorească) la asigurarea aplicării corecte a legii de către autoritățile administrației publice este una din condițiile necesare pentru întărirea ordinii de drept.

Acest control, efectuat fie de instanțele speciale jurisdicționale, fie de instanțele judecătorești de drept comun, cu ocazia soluționării litigiilor generate de activitatea autoritaților administrației publice sau de funcționarea acestora, poartă denumirea de contencios administrativ.

Noțiunea de contencios administrativ are o sferă mai largă sau mai restrânsă, după cum cuprinde totalitatea litigiilor dintre administrația publică și cei administrați sau numai o parte dintre acestea și anume cele care se soluționează de anumite instanțe judecătorești, potrivit unor reglementări juridice și unor principii de drept public. Atât în concepția generală, cât și în cea restrânsă, noțiunea contenciosului administrativ are un sens material și unul formal, organic.

Sensul material privește litigiile juridice pe care le cuprinde și regimul juridic care li se aplică în rezolvare (dreptul comun sau rergimul juridic administrativ). Sensul formal (organizatoric) se referă la organele de jurisdicție care sunt competente să soluționeze respectivele litigii. Acest din urmă sens stă la baza Legii nr.29/1990 (modificată și completată prin Legea nr. 554/2004) privind contenciosul administrativ.