Drept Internațional Public

Unitatea de învățare nr. 1

Definiția, rolul, scopul, trăsăturile, fundamentul

și limitele dreptului internațional

CUPRINS

1.1. Definiția dreptului internațional

1.2. Rolul și scopul dreptului internațional

1.3. Trăsăturile societății internaționale contemporane

1.4. Dreptul internațional și politica externă

1.5. Trăsăturile dreptului internațional

1.6. Fundamentul dreptului internațional

1.7. Limitele dreptului internațional

1.8. Lucrare de verificare

Obiectivele unității de învățare nr. 1

După studiul acestei unități de învățare veți reuși să:

- cunoașteți ce reprezintă dreptul internațional

- înțelegeții relația dintre dreptul internațional și politica externă

1.1. Definiția dreptului internațional

Dreptul internațional public este acea ramură a dreptului, acel sistem de principii

și norme juridice, scrise sau nescrise, create de către state, dar și de către

celelalte subiecte de drept internațional, pe baza acordului lor de voință, în scopul

reglementării raporturilor internaționale.

- Este un sistem relativ descentralizat, dar în curs de consolidare a coeziunii

sale și aflat într-un proces dinamic, continuu, de adaptare internă și externă, de

norme create de subiectele de drept internațional ca răspuns la impulsurile sociale

primite permanent din partea comunității internaționale emergente la nivelul

relațiilor internaționale în sens larg, pe care tind să le reglementeze pentru

protejarea și promovarea eficientă a valorilor considerate importante de către

ansamblul actorilor din cadrul acestei comunități și a intereselor comune generale,

în scopul ordonării relațiilor internaționale în sens larg și, astfel, al realizării ordinii

publice internaționale, în beneficiul direct al umanității.

Raporturile/relațiile internaționale, în general, sunt relațiile care depășesc

limitele unui singur stat și care se plasează în cadrul societății/comunității

internaționale, scăpând de sub autoritatea unei puteri statale unice.

- Raporturile internaționale, în sens larg, sunt raporturile care se desfășoară

între entitățile ce acționează în cadrul societății internaționale, fie că sunt sau nu

subiecte de drept internațional.

- Relațiile internaționale, în sens restrâns (care fac obiectul reglementării

dreptului internațional) sunt relațiile între subiectele de drept internațional,

dintre care principalul subiect este statul. „Relațiile între state rămân elementul

fundamental al relațiilor internaționale” (R. Pinto).

Notă: Dreptul internațional, deși creat doar de către subiectele de drept internațional,

poate avea însă ca destinatari și alte subiecte care nu sunt

subiecte de drept internațional. Sunt excluse din sfera de aplicare a

dreptului internațional raporturile juridice în care statul nu participă ca

purtător al puterii de stat (ci ca subiect de drept privat sau în care alte

subiecte de drept internațional nu participă în această calitate; de

exemplu, încheierea unui contract civil între un stat și o organizație

internațională care își are sediul pe teritoriul său).

- Pentru desemnarea relațiilor internaționale se mai folosesc și termenii de

societate sau comunitate internațională.

Notă: Termenul de - comunitate internațională- , folosit de către autori pentru

a desemna țesătura relațiilor internaționale lato sensu presupune mai

degrabă, ca liant, o serie de legături de ordin afectiv, în timp ce termenul

de - societate internațională- este considerat preferabil pentru că

descrie, cu mai multă exactitate, stadiul actual al relațiilor între

entitățile ce se manifestă pe plan internațional (membrii unei societăți

fiind mai degrabă uniți prin legături de interes). Deosebirile între state,

inegalitatea nivelurilor de dezvoltare economică și politică, lipsa unei

baze spirituale comune împiedică existența unei veritabile comunități

internaționale universale. Se apreciază, însă, că fenomenul globalizării,

care ușurează propagarea emoțiilor colective, va duce, în timp, la

crearea unei veritabile rețele de interdependență planetară, care va

sfârși prin apariția comunității umane internaționale.

1.2. Rolul și scopul dreptului internațional

- Este acela de a norma sau reglementa raporturile din cadrul societății internaționale,

de a asigura funcționarea armonioasă a acestei societăți, de a contribui prin

mijloacele sale la o dezvoltare corespunzătoare a acesteia, de a preveni și soluționa

aspectele conflictuale care continuă să afecteze această societate, altfel spus

ordonarea raporturilor internaționale.

- În concluzie, se poate vorbi despre rolul regulator al dreptului internațional,

care răspunde nevoii de a se reduce anarhia în relațiile internaționale, prin structurarea

ordinii juridice internaționale, prin promovarea statului de drept la nivel

internațional (International Rule of Law).

- Datorită evoluțiilor dinamice din cadrul societății/comunității internaționale,

de la nivelul acesteia (nivelul structural) pornesc o serie de impulsuri

determinate de necesitatea protejării prin reglementare (sau schimbării

reglementării) a unor anumite segmente de relații internaționale, dată fiind

valoarea deosebită pe care o au în ansamblul acestora. Crearea normei de drept

internațional este rezultatul receptării acestor impulsuri și acordării răspunsului

corespunzător la nivelul subiectelor de drept internațional (nivelul normativ), care

au capacitatea de a crea norma de drept internațional.

- Acest proces care are loc între cele două niveluri (structural și normativ) pune

în evidență fundamentul dreptului internațional ca sistem, precum și rolul pe

care îl are în formarea normelor de drept internațional setul de factori de

configurare extrajuridici (izvoarele materiale ale dreptului internațional), dintre

care cei mai influenți sunt factorul social și cel politic.