Mari sisteme de drept contemporan

1. MODULUL 1 ÎMPĂRȚIREA LUMII CONTEMPORANE ÎN MARI SISTEME DE DREPT

Scopul modulului: Înțelegerea de către studenți a criteriilor care stau la baza formării marilor sisteme de drept

Obiectivele modulului:

La finalul acestui modul, cursanții trebuie:

- Să dovedească că au înțeles ce preseupune realizarea unor studii de drept comparat

- Să identifice care sunt marile sisteme de drept contemporan

- Să înțeleagă importanța cunoașterii dreptului străin pentru realizarea unui studiu comparat

Drept comparat și geografie juridică

Profesorul Xavier Blanc-Jouvan care nu odată a conferențiat în România și chiar nu demult în Universitatea Ecologică vede, în Prologul la lucrarea „L’avenir du droit comparé un défi pour le juristes du nouveau millénaire” publicată în anul 2000, secolul XXI ca fiind pentru juriști secolul dreptului comparat, comparatiștii jucând un rol esențial în evoluția dreptului comun. De aceea el consideră studiul dreptului comparat ca fiind deosebit de important.

De ani de zile se consideră că studiul dreptului comparat trebuie efectuat ținând seama de marile sisteme de drept existente. Pentru o bună cunoaștere și înțelegere a marilor sisteme de drept ale lumii contemporane este necesară o prezentare a alcătuirilor juridice aplicabile în prezent în state diferite1.

Este vorba de coduri, legi, decrete, reglementari juridice diferite dar si de modul în care acestea sunt aplicate în practică, și care împreună cu principiile

care principiile care le guvernează configurează sistemul juridic național.

Dacă se face o analiză atentă a acestor alcătuiri juridice se constată că sistemele juridice naționale se grupează în categorii largi, definite în raport de o anumită comunitate de principii care le dă expresivitate. În istoria dreptului sunt cunoscute câteva mari procese de receptare a dreptului care au afectat zone deosebit de întinse, cuprinzând uneori continente întregi.

Primul a fost fenomenul receptării dreptului roman, aplicabil în multe țări ale lumii secole de-a rândul, chiar după căderea Imperiului roman. În Germania sau în Grecia, dreptul roman s-a aplicat în mod direct până în secolul trecut.

În alte țări, precum Franța acesta a fost completat sau amendat de cutumele locale.

În Germania, când dreptul roman nu s-a mai aplicat direct, cutumele și legiuirile locale care au urmat au dat naștere dreptului roman contemporan.

Un alt proces de receptare care a lăsat urme profunde în istoria și geografia dreptului este cel privind dreptul francez. Ca urmare a cuceririlor napoleoniene a fost introdus Codul Civil în statele ocupate de armatele franceze. Coduri civile și comerciale după modelul francez au fost adoptate în Italia, Olanda, Belgia sau Luxemburgul. Reglementări juridice au fost aplicate și în fostele colonii franceze, precum și alte state în care influența culturii și științei juridice franceze a fost preponderentă, astfel au fost adoptate reglementări specifice, inspirate după model francez de țări precum România și Polonia antebelice, ca și Egiptul. Acestea au promulgat coduri civile sau comerciale de expresie și inspirație franceză.

A urmat un alt alt tip de receptare (de gradul doi) astfel, Spania și Portugalia(cunoscute ca fiind puteri coloniale) și-au extins legislația peste Ocean (statele din America Centrală și cea de Sud la care se adaugă Mexicul au adoptat Coduri Civile de tip latin).

Dacă ne referim la fenomenul de receptare al dreptului britanic(common-law), trebuie să menționăm faptul că acesta s-a născut în Anglia, nu a fost

codificat și s-a extins în fostele colonii britanice(în Australia, Noua Zeelandă, Canada (excepție face provincia Quebec, în care a fost receptat dreptul francez, situație pe care o întâlnim și în cazul statului Louisiana din SUA) și a rămas până în zilele noastre. De asemenea, trebuie menționat faptul că nu a fost receptat în Scoția.