Extras din curs
CAPITOLUL I
INTRODUCERE ÎN DREPTUL MUNCII
I. Dreptul muncii – ramură de drept
I. 1. Reglementarea muncii
În Dicţionarul General al Limbii Române, munca este definită astfel:
„activităţile fizice sau intelectuale îndreptate spre un anumit scop, activităţi în
procesul cărora omul modifică şi adaptează lucrurile din natură, pentru
satisfacerea trebuinţelor sale“1.
Munca fiind o activitate prezentă în orice societate şi care influenţează într-o
anumită măsură relaţiile în cadrul acestei societăţi, este necesar ca această
activitate să fie guvernată de anumite reguli acceptate unanim la nivelul
societăţii2. Datorită diferitelor forme sub care se prezintă, munca nu poate fi
întotdeauna statuată prin puterea normelor de drept. Pentru a ne da seama ce fel de
reguli guvernează raporturile de muncă trebuie să facem o primă şi generală
demarcaţie a muncii, atunci când aceasta se desfăşoară în folosul societăţii ori în
folos propriu. Astfel, nu se poate impune aplicarea unor norme de drept cu
caracter specific muncii atunci când o persoană desfăşoară activităţi pentru sine,
însă este necesară aplicarea unor altfel de norme când o persoană prestează în mod
conştient activităţi cu scop lucrativ pentru care este remunerat.
Totuşi, există anumite categorii de prestări cărora nu le putem aplica normele
dreptului muncii. Această situaţie se întâlneşte în cazul liberilor profesionişti
(avocaţi, medici, farmacişti) al căror statut profesional este reglementat de legi
speciale şi în cazul meseriaşilor ce lucrează ocazional pentru un beneficiar, fie la
domiciliul acestuia, fie la domiciliul propriu (frizer, croitor etc.).
În ceea ce priveşte aplicarea normelor de dreptul muncii în cazul raporturilor
de muncă, pe lângă activitatea remunerată se cere şi existenţa unei relaţii de
subordonare între cel care munceşte şi cel care beneficiază de produsul muncii
(patronul). Cel care angajează forţă de muncă trebuie să se bucure de autoritate
asupra angajatului. În acest sens trebuie amintit că, în totalitatea raporturilor de
muncă individuale sau colective în care se aplică norme de dreptul muncii,
reglementările cu caracter general se găsesc în Codul muncii.
I. 2. Definiţia dreptului muncii
Dreptul muncii poate fi definit ca acea ramură a sistemului de drept
românesc dată de totalitatea normelor juridice cu caracter specific ce apără şi
statuează raporturile individuale sau colective de muncă ce apar în procesul
muncii între angajat şi unitatea angajatoare (patron) 3.
Este necesară lămurirea unor termeni întâlniţi în definiţia pe care am dat-o
acestei ramuri de drept tocmai pentru a înţelege cu exactitate cui, când şi în ce
condiţii se vor aplica normele de dreptul muncii. Legiuitorul a desluşit o parte din
aceşti termeni în conţinutul normelor juridice de dreptul muncii regăsite în Codul
muncii4. În art.14 alin.1 din Codul muncii întâlnim lămurit termenul de
„angajator“5, acesta fiind persoana fizică sau juridică ce poate, potrivit legii să
angajeze forţă de muncă pe bază de contract individual de muncă“; iar în art.10
din Codul muncii se defineşte contractul individual de muncă, de unde se
desprinde sensul noţiunii de salariat6 ca fiind persoana fizică (…) ce se obligă să
presteze muncă pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau
juridică, în schimbul unei remuneraţii denumite salariu.
II. Raporturi juridice individuale de muncă
II. 1. Raporturi juridice de muncă. Terminologie
Din analiza art.1 din Codul muncii, obiectul reglementat de normele de
dreptul muncii este dat de totalitatea raporturilor individuale şi colective de
muncă.
Raporturile juridice individuale de muncă7 sunt acele relaţii care apar pe baza
contractului individual de muncă – contract în temeiul căruia o persoană fizică,
denumită salariat, se obligă să presteze muncă pentru şi sub autoritatea unui
angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remuneraţii denumite
salariu (art.10 Codul muncii).
Subiectele raportului juridic de muncă, aşa cum s-au desprins din analiza
articolului 10 şi articolului 14 Codul muncii, sunt angajatorul şi salariatul.
Acest raport nu permite existenţa unei pluralităţi active sau pasive, ci raportul
ia naştere doar între două părţi care pot fi persoană fizică ori juridică când au
calitate de angajator şi numai persoană fizică atunci când este vorba de salariat,
dând astfel un caracter bilateral şi strict personal acestui raport.
Se observă cu uşurinţă că acest tip de relaţie este tutelat de subordonare, ce
se impune între subiectele acestui raport. Aşadar, salariatul se subordonează
angajatorului care, la rândul său, îşi exercită autoritatea juridică asupra salariatului
prin aceea că el, în baza şi cu respectarea legii, va stabili o serie de reguli
obligatorii ce au ca obiect programul de muncă, locul de muncă, modalităţile de
realizare a muncii etc.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Dreptul Muncii.pdf
Alții au mai descărcat și
Introducere Instituţiile dreptului muncii, mai mult, poate, decât oricare dintre instituţiile juridice, au cunoscut şi cunosc o profundă...
Introducere Desfacerea căsătoriei produce consecinţe asupra întregului complex de relaţii de natură personală şi de natură patrimonială generate...
1.Consideratii generale privind răspunderea patrimonială Codul muncii nu mai retine institutia răspunderii materiale,ceea ce înseamnă că regimul...
Principiile dreptului muncii 1.1 Consideratii generale Cuvântul principiu vine de la termenul în limba latină „principium”, care înseamnă...
Introducere în dreptul muncii §1. Dreptul muncii – noţiune, obiect, metoda de reglementare. Semnificaţia termenului „muncă” : Termenul (provenit...
Instituția răspunderii juridice este o componentă fundamentală a dreptului, întrucât prin acest instrument se asigură ordinea de drept, se menține...
CAP. 1 INTRODUCERE Viata sociala nu s-ar putea desfasura in conditii corespunzatoare fara existenta unor reguli de conduita sau norme bine...
Te-ar putea interesa și
I. Dreptul subiectiv premisa a existentei abuzului de drept A. Elementul de baza al notiunii de drept subiectiv difera dupa importanta care, în...
INTRODUCERE Tema care face obiectul prezentei lucrări - dreptul internaţional al muncii - trezeşte un interes crescând în lumea contemporană,...
INTRODUCERE Viața omului este de neconceput fără muncă. Omul, prin muncă, se integrează în societate, se afirmă printre semeni, se realizează din...
CAPITOLUL 1. PRINCIPIUL - CONCEPT DE DREPTUL MUNCII Dreptul muncii este ramură a dreptului privat, care este inseparabil legată de muncă....
Capitolul 1. Condițiile generale ale răspunderii disciplinare a salariaților Disciplina muncii reprezintă un element esențial în desfășurarea...
1. Definitia dreptului muncii Dreptul muncii a fost definit ca fiind acea ramură a sistemului de drept alcătuită din ansamblul normelor juridice...
CAP. I - Introducere în dreptul muncii 1.1. Izvoarele dreptului muncii Pentru ştiinţele juridice, cuvântul izvor de drept are două înţelesuri...
Principiile dreptului muncii 1.1 Consideratii generale Cuvântul principiu vine de la termenul în limba latină „principium”, care înseamnă...