Economia Serviciilor

Capitolul I

Conţinutul serviciilor

1. Conceptul de serviciu

În ultimii ani serviciile au căpătat un rol deosebit de important în progresul economico-social şi au o contribuţie semnificativă la crearea produsului intern brut şi la ocuparea forţei de muncă.

Progresul tehnic, amplificare diviziunii sociale a muncii, creşterea cererii de servicii atât din partea populaţiei cât şi din partea organizaţiei sunt principalii factori care au determinat dezvoltarea si diversificarea serviciilor.

Dificultăţile cu care s-a confruntat societatea, dificultăţi legate de creşterea şomajului, intensificarea şi amploarea relaţiilor dintre întreprinderi atât la nivel naţional cât şi internaţional au determinat dezvoltarea sectorului terţiar şi au creat condiţiile pentru creşterea competitivităţii întreprinderilor. Paralel cu dezvoltarea sectorului terţiar din partea specialiştilor s-a constat intensificarea preocupărilor pentru definirea conceptului de servicii.

Produsul = concept generic, desemnând tot cea ce este oferit de natură sau piaţă astfel încât să poată fi remarcat, achiziţionat sau consumat în scopul satisfacerii unei nevoi.

Termenul de produs este sinonim cu marfa în condiţiile:

-bunul material a rezultat în urma unui proces de muncă;

-substanţa bunului respectiv reprezintă rezultatul activităţii din laborator;

-se obţine pe cale naturală;

-totalitatea obiectelor sau bunurilor a fost obţinută în urma procesului de fabricaţie;

-marfa = produs de schimb;

-reprezintă un rezultat material a unui complex de fenomene sau acţiuni.

În literatura de specialitate şi în practică se folosesc ipostaze diferite ale categoriilor de produs: produs unicat, de serie, nominal, durabil, vechi, perisabil, de folosinţă îndelungată.

Conceptul de produs conţine două categorii:

A. bunuri reale care provin din tot cea ce poate fi perceput direct cu simţurile;

B. bunuri nominale (banii, acţiuni, etc.):

a) bunuri materiale

b) bunuri imateriale:

-servicii

-drepturi

F. Cotler defineşte produsul ca fiind orice lucru care poate fi oferit pe piaţă în ideea de a coopta interesul de a fi achiziţionat, de a fi utilizat şi consumat pentru a satisface o dorinţă, o nevoie.

Din definiţiile date de diferiţi specialişti rezultă următoarele:

a) materialitatea sau nematerialitatea serviciului, în condiţiile abordării activităţii propriu-zise, raporturilor şi rezultatele respective.

Serviciul ca activitate reprezintă o prestare efectivă şi realizează relaţia dintre activitatea prestatorului, relaţie dintre mijloacele materiale de prestaţie. Necesită mână de lucru, capital tehnic (suport fizic al producţiei) şi client.

Spre deosebire de producerea bunurilor materiale în procesul de producţie a serviciilor, clientul face parte din sistemul de producţie.

b) utilitatea, beneficiile, avantajele, satisfacţiile pe care le provoacă serviciile consumatorilor, utilizatorilor;

c) producţia, consumul şi utilitatea serviciilor sunt simultane;

d) natura social economică a serviciilor.

Dificultăţile întâmpinate în definirea conceptului de servicii i-a data pe unii specialişti să definească serviciul adoptând definiri negative:

-serviciile sunt definite drept activităţi economice care nu sunt nici producţie industrială nici activitate agricola;

-excluderea din sectorul serviciilor a construcţiilor, a alimentaţiei publice, distribuţiei de gaze.

„Serviciile reprezintă o activitate umană cu un conţinut specializat având ca rezultat efecte utile imateriale intangibile destinate satisfacerii unei nevoi sociale” (de reţinut).

Sectorul terţiar are două sensuri:

-ansamblul de meserii care se exercită în societăţile de servicii sau în întreprinderi industriale sau agricole;

-ansamblul utilităţilor de producţie a căror activitate principală constă în oferirea de servicii.

Curs 2 16.10.2007

2. Caracteristicile serviciilor

Definiţiile prezentate anterior precum şi multe altele cuprinse în literatura de specialitate subliniază diferenţele dintre natura serviciilor.

a) Intangibilitatea sau imaterialitatea

-reprezintă o caracteristică definitorie a serviciilor;

-în DEX reprezintă „însuşirea sau starea a cea ce este imaterial”;

-literatura de specialitate evidenţiază intangibilitatea ca fiind una dintre caracteristicile cheie ale serviciilor.

b) Nestocabilitatea

-determină dezechilibre ale raportului dintre ofertă şi cererea de servicii; pentru evitarea acestor situaţii în practică sunt aplicate o serie de strategii privind oferta (angajări temporare sau sezoniere) şi / sau strategii vizând cererea de servicii (preţuri diferenţiate, oferte speciale de serviciu, dezvoltări de automate).

-unii autori utilizează termenul de perisabilitate; se referă la faptul că serviciile se consumă în momentul producţiei, deci nu pot fi stocate în vederea unui consum ulterior.

c) Simultaneitatea produsului şi consumului

-relevă inseparabilitatea producţiei şi consumului serviciilor şi decurge din perisabilitatea acestora;

-presupune o bună cunoaştere a cererii şi ofertei de servicii din punct de vedere al timpului şi locului, deoarece orice neconcordanţă a acestora produce efecte negative asupra eficienţei economice şi sociale;

d) Nondurabilitatea

-denotă consumul serviciilor în momentul producerii acestor;

-datorită acestei caracteristici o perioadă îndelungată de timp serviciile au fost considerate neproductive;

-există o serie de servicii cu caracter durabil (asigurări, învăţământ, băncile de date, etc.).