Operațiuni precontractuale și tipuri de contracte internaționale

Tema nr. 2

OPERAŢIUNI PRECONTRACTUALE

Unităţi de învăţare:

- Oferta

- Cererea de ofertă

- Comanda

Obiectivele temei:

- înţelegerea conceptelor şi formarea perspectivei asupra inflaţiei;

- dezbaterea particularităţilor cauzelor şi a factorilor care determină apariţia

inflaţiei;

- cunoaşterea modalităţilor de măsurare a inflaţiei;

- analizarea principalelor politici antiinflaţioniste.

Timpul alocat temei: 4 ore

Bibliografie recomandată:

-Bivolaru, Dana, Bomos, Sever Gabriel - Contracte interne si internationale, Ed.

Tribuna economica, Bucuresti 1999;

-Ciobanu, George - Contractarea în comerţul internaţional, Ed. Universitaria,

Craiova, 2008;

-Popa, Ioan - Tranzacţii comerciale internaţionale, Ed. Economică, Bucureşti,

2000;

-Shippey, C. Carla - Contracte internaţionale, Ed. Teora, Bucureşti, 2000;

-Stoian, Ion - Comerţ internaţional, Editura Caraiman, 2000.

2.1. Oferta

Înainte de încheierea contractului părţile vor trebui să efectueze unele operaţiuni

precontractuale, a căror complexitate depinde de obiectul tranzacţiei avute în vedere. Se

porneşte de la premisa că şi unul şi altul sunt la curent cu evoluţia pieţei în cadrul

politicii de marketing pe care o promovează.

Acţiune Alternative

trebuie să pregătească şi să lanseze oferta

acceptare

respingere

acceptare condiţionată

Exportatorul

să analizeze şi să reacţioneze la cererea de ofertă

intrare în negocieri

Acceptarea fermă a ofertei echivalează cu încheierea contractului. Sunt situaţii

când exportatorul primeşte o comandă fermă sau condiţionată ca răspuns la o ofertă sau

în afara ofertei.

Comanda fermă = încheierea contractului

→ negocieri

Comanda condiţionată

→ respingere

13

Acţiune Alternative

trebuie să pregătească cererile de ofertă

acceptare

Importatorul

să analizeze ofertele primite şi să le accepte sau

să lanseze contraoferte

lansare contraoferte

În funcţie de legislaţia naţională şi statutul de funcţionare al firmei comerciale

(de sine stătătoare sau ca subunitate a unei societăţi de producţie), se vor îndeplini

formalităţile precontractuale interne, constând în: întocmirea referatului intern de

fezabilitate de către serviciul comercial-operaţional şi supunerea lui spre aprobare

centrului coordo-nator, obţinerea licenţei de export sau de import, după caz, pentru

mărfurile contingen-tate sau supuse controlului etc.

Sunt şi situaţii când încheierea contractului nu se poate face pe calea simplului

joc de oferte, contraoferte, cereri de oferte, comenzi, confirmări sau negocieri, din cauza

obiectului complex al tranzacţiei. De exemplu, instalaţiile, utilajele complexe, maşinile

sofisticate etc. nu se pot contracta decât pe calea negocierilor organizate între echipe de

specialişti. Cererile, ofertele, comenzile, în cazul unui asemenea gen de tranzacţii,

constituie numai puncte de pornire a negocierilor care uneori se pot eşalona pe perioade

îndelungate, pentru a putea permite specialiştilor aprofundarea condiţiilor tehnice şi

comerciale.

Definiţie Oferta este o “propunere de încheiere a unui contract, adresată uneia sau

mai multor persoane determinate, dacă este precisă şi denotă voinţa

autorului ei de a se angaja, în caz de acceptare

ATENŢIE: O propunere este precisă în cazul în care denumeşte părţile şi,

expres sau implicit, stabileşte cantitatea şi preţul sau dă indicaţii care permit să le

determine.”

În cazul în care oferta este adresată marelui public sub formă de cataloage de

mărfuri sau alte documente publicitare, ea îndeplineşte două funcţii: funcţia

promoţională de publicitate şi funcţia de propunere orientativă de vânzare. Numai oferta

fermă adresată unei persoane determinate, poate duce la încheierea contractului

necondiţionat, în caz de acceptare.

Oferta fermă trebuie să fie suficient definită, adică să conţină: numele şi adresa

ofertantului şi destinatarului; definirea mărfii (serviciilor) sub aspect cantitativ şi

calitativ; preţul; condiţia de livrare; condiţiile de expediţie şi transport; condiţiile şi

modalităţile de plată; termenul de livrare; condiţiile de control şi recepţie; legea

aplicabilă contrac-tului; alte elemente considerate utile de ofertant.

În multe cazuri, condiţiile de contractare ale ofertei sunt standardizate, ceea ce

contribuie la simplificarea relaţiilor dintre vânzător şi cumpărător. În anumite cazuri,

oferta este însoţită de mostre sau modele sau în ofertă se face referire la un standard

inter-naţional.

Un răspuns care tinde să fie acceptarea unei oferte, dar conţine completări,

limitări sau alte modificări este o respingere a ofertei şi constituie o contraofertă.

În ceea ce priveşte forma ofertei, regula generală este ca aceasta să fie făcută în

scris. Forma verbală se admite de către unele legislaţii (de exemplu, în sistemul anglosaxon),

cu condiţia să fie acceptată imediat şi să fie reconfirmată în scris. Tot ca regulă

generală, acceptarea ofertei trebuie făcută în scris sau, dacă este verbală, să fie reconfirmată

în scris.