Analiza de conținut - Analiza

Analiza tematică este cea mai veche şi cea mai frecvent utilizată tehnică a analizei de conţinut. În cea mai simplă formă a sa presupune identificarea şi descrierea principalelor teme care străbat un corpus discursiv (Ghiglione, Beauvois, Chabrol, Trognon, 1980; Mucchielli, 1988 etc.).

Unii autori, precum Bardin (1993), susţin gruparea temelor pe baza unor reguli în clase, numite categorii tematice. Din acest motiv, analiza tematică s-a mai numit şi analiză categorială sau tematic-categorială. Însă organizarea temelor în categorii este opţională (p. 150).

Reflectaţi!

Arătaţi, după citirea întregului text de faţă, care sunt avantajele utilizării structurării ansamblului tematic în categorii.

1. Fazele analizei de conţinut

În general, se discută următoarele etape:

A. Pre-analiza – pregătirea materialului

I. Alegerea documentelor care vor fi supuse analizei;

II. Formularea ipotezelor şi obiectivelor;

III. Elaborarea indicatorilor pe care se va sprijini interpretarea finală.

B. Codarea – analiza materialului

I. Decupajul (alegerea unităţilor);

II. Enumerarea (alegerea regulilor de contabilizare);

III. Clasificarea şi agregarea (alegerea categoriilor sau categorizarea).

C. Interpretarea datelor

A. Pre-analiza

Mai mulţi autori (Mucchielli, 1988; Bardin, 1993) consideră pre-analiza drept o fază de organizare care are ca obiectiv sistematizarea ideilor de plecare şi alcătuirea unei scheme precise pentru executarea operaţiilor, a planului de analiză.

Trei operaţii par indispensabile (Bardin, 1993): alegerea documentelor, formularea ipotezelor şi obiectivelor construcţia indicatorilor şi indicilor.

Aceste obiective nu sunt obligatoriu în această ordine cronologică, dar sunt strâns legate unele de altele: alegerea documentelor depinde de obiective, obiectivele, la rândul lor, nu sunt alese decât în funcţie de accesibilitatea documentelor. La fel se întâmplă şi cu indicatorii, care sunt construiţi în funcţie de ipoteze.

Prima activitate constă în inventarierea documentelor de analiză, în vederea primelor impresii, orientări. Puţin câte puţin, lectura devine mai precisă în funcţie de emergenţa unor ipoteze, de proiecţia în materialul lecturat a unor teorii etc.

I. Alegerea documentelor:

Cum am precizat în cadrul temei anterioare, documentele pot fi date apriori (presă, de exemplu) sau obţinute special în vederea cercetării. Indiferent de provenienţă, ele trebuie să constituie un “univers clar determinat”, care va duce la constituirea corpusului supus analizei. De exemplu, într-o cercetare a reflectării corupţiei în România prin intermediul presei, universul cercetării va fi constituit de presa românească între anumiţi ani (1991-2001, de exemplu), iar corpusul va fi un ansamblu de articole, selectat după anumite reguli, care va fi supus procedurilor de analiză.

Selecţia unităţilor (eşantionare, aşadar) presupune aplicarea următoarelor reguli (Bardin, 1993):

- Regula exhaustivităţii: Nu trebuie omis nici un material semnificativ din motive de timp, dificultate de obţinere, costuri etc. În exemplul de mai sus, trebuie să inventariem toate cotidianele care au apărut în cei 10 ani (dacă ne limităm la cotidiane). Se face o listă a lor care va sluji ca bază de eşantionare (de exemplu, un anumit ziar are 6 numere pe săptămână, circa 300 pe an, circa 3000 pe 10 ani - şi la fel se procedează şi cu celelalte).

- Regula reprezentativităţii: La un material prea vast, supradimensionat, se poate reduce volumul acestuia prin proceduri sistematice. La exemplul de mai sus, dacă avem 7 cotidiane, rezultă 21.000 de numere de ziar, cantitate imposibilă de supus analizei. Se recurge la o eşantionare, la o extragere a unor materiale care vor fi analizate. Ulterior, prin extindere, vom putea infera rezultatele asupra întregului univers al cercetării. În exemplul nostru, vom lua în calcul o mică parte ţinând cont de variabila an şi variabila cotidian. Astfel, din fiecare ziar vom extrage, aleatoriu, 10 numere pe an, 70 pentru toate cotidianele şi, prin urmare, 700 pentru cei 10 ani, ceea ce reprezintă materialul pentru întreaga cercetare.

- Regula omogenităţii: Materialul selectat trebuie să fie omogen cu tema cercetării şi în nici un caz singular. Nu putem alege pentru cercetarea de mai sus o revistă săptămânală sau un ziar de provincie.

- Regula pertinenţei: Textele supuse analizei trebuie să corespundă scopului, obiectivelor, metodei, populaţiei implicate în cercetare.