Cuprins
- 1.Delimitări şi fundamentări privind leasingul 1
- 1.1.Conceptul de leasing 1
- 1.2.Scurt istoric cu privire la leasing 2
- 1.3.Tipologia operatiunilor de leasing 3
- 1.4.Avantajele si dezavantajele leasingului 7
- 1.5.Tratamentul leasingului in contextul legislatiei actuale 11
- 2.Contabilitatea leasingului 12
- 2.1. Principii si practici contabile privind operatiunile de leasing financiar 12
- 2.2. Principii si practici contabile privind operatiunile de leasing operational 13
- 2.3.Monografia contabilă a operaţiunilor de leasing 14
- 2.4.Aplicatie 16
Extras din proiect
Datorită dezvoltării şi evoluţiei societăţii umane, astăzi asistăm la o continuuă
multiplicare şi diversificare a contractelor comerciale internaţionale pe care persoanele fizice
şi/sau juridice le încheie între ele. Cerinţele actuale din lumea afacerilor au impus tehnici şi
concepte elaborate care au stat la baza apariţiei de noi contracte comerciale. În lumea
modernă, oamenii de afaceri îşi doreau să doteze societăţile comerciale cu echipamente şi
instalaţii moderne, în condiţiile în care sistemul tehnnologic se uza şi nu mai corespunde din
punct de vedere al performanţelor iar achiziţionarea de noi utilaje însemna un efort financiar
prea mare, moda leasing-ului s-a dovedit a fi cea mai utilă, flexibilă şi profitabilă formă a
comerţului internaţional. Dintre realităţile juridice ale comerţului internaţional, leasing-ul s-a
dovedit a fi cel mai important mijloc de finanţare a investiţiilor de bunuri şi prestări de
servicii. Leasing-ul alături de contractul de factoring, construcţii-montaj, contractul de turism
internaţional face parte din grupa contractelor complexe internaţionale. Primul act de leasing
efectuat este considerat a fi afacerea cu trenuri din Regatele Unite anul 1840 , iar prima
societate de leasing este cea înfiinţată în anul 1855 şi numită “The Birminngham Wagon
Company” .
1.1.Conceptul de leasing
Primele definiţii ale termenului de leasing au fost făcute în Franţa iar mai apoi în
Germania, Belgia, şi Statele Unite ale Americii. Conform tuturor acestor definiţii leasing-ul
este o operaţiune de un tip particular, creaţie a dinamicii vieţii comerciale internaţionale. În
România au existat mai multe moduri de a defini operaţiunea în sine, dar şi a societăţilor de
leasing. Datorită progresului economic, societăţile comerciale româneşti s-au văzut nevoite
de a încheia astfel de operaţiuni de leasing, avînd drept model practica internaţională, care de
cele mai multe ori a iscat neînţelegeri, controverse în ceea ce priveşte aplicarea, operarea şi
stingerea raporturilor, între părţile contractante. Avand în vedere situaţiile litigoase cauzate,
leguitorul, în anul 1997, prin O.G. nr. 51, a pus bazele reglementării juridice a operaţiunii de
leasing care astfel a permis accesul comercianţilor români la aplicarea unui nou raport
comercial.
Această operaţiune trebuie privită atât din punct de vedere juridic, cît şi economic.
Leasing-ul, sub aspect juridic, este considerat a fi o operaţiune complexă prin care părţile îşi
delimitează corect, de la bun început, drepturile şi obligaţiile ce le revin. Sub aspect
economic, leasing-ul este definit ca fiind o formă modernă de comerţ exterior, de importexport,
sistem original de finanţare, sub forma închirierii unor mijloace de producţie sau un
acord prin care locatorul transmite locatarului, în schimbul unei plăţi, dreptul de a uzita un
bun pentru o perioada convenită de timp.
2
În prezent definirea leasing-ului în activitatea comercială română, se găseşte în
conţinutul primului articol din O.G nr.51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de
leasing, ca fiind o operaţie prin care o parte, denumită locator/finanţator, transmite dreptul de
folosinţă asupra unui bun, al cărui proprietar este, celeilate părţi, denumită utilizator, la
solicitarea acesteia, contra unei plăţi periodice, denumită rată de leasing, iar la sfârşitul
perioadei de leasing locatorul/finanţatorul se obligă să respecte dreptul la opţiune a
utilizatorului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing ori de a înceta raportuile
contractuale. În doctrină, Leasing-ul a primit mai multe definiţii. Majoritatea autorilor au
căzut de acord asupra faptului că cea mai elaborată definiţie aparţine unui grup de specialişti
francezi, care au enunţat leasing-ul – credit bail-ul- ca fiind o operaţiune prin care un
stabiliment financiar dobândeşte proprietatea unui bun pe care îl închiriază clientului său
utilizator pentru o perioadă irevocabilă, ce coincide, de regulă, cu perioada de amortizare. La
sfârşitul acestei perioade, utilizatorul are facultatea de a dobândi proprietatea bunului pentru
o valoare reziduală, în baza promisiunii unilaterale de vânzare, consfinţite de stabilimentul
financiar, putând totodată să reînnoiască contractul pentru o chirie mai mică, sau să restituie
bunul.
1.2.Scurt istoric cu privire la leasing
Rădăcinile leasingului sunt extrem de adânci, urme rudimentare ale acestor operaţiuni
găsim încă de la începutul omenirii, încă din antichitate, în ţări orientale ca Mesopotamia,
Egipt, Fenicia apar forme apropiate ale acestor tipuri de operaţiuni. Fiind în concordanţă cu
activităţile preponderente din acea perioadă, obiectul acestor operaţiuni îl constituiau unelte
necesare practicării agriculturii, iar subiecţii erau, pe de-o parte, clasele bogate (clerul) şi, pe
de altă parte, agricultorii cărora li se „închiriau" unelte, pământ etc. Oamenii au observat,
astfel, încă din antichitate, că beneficiile sunt obţinute de folosinţa unui anumit bun, şi nu de
de proprietatea acestuia, titlul de proprietate având un rol mai puţin important. Aristotel
spunea că „bogăţia nu se măsoară prin titlurile de proprietate, ci prin efectiva utilizare a unor
bunuri, chiar dacă sunt proprietatea altora".
Preview document
Conținut arhivă zip
- Leasing.pdf