Leasing

Datorită dezvoltării şi evoluţiei societăţii umane, astăzi asistăm la o continuuă

multiplicare şi diversificare a contractelor comerciale internaţionale pe care persoanele fizice

şi/sau juridice le încheie între ele. Cerinţele actuale din lumea afacerilor au impus tehnici şi

concepte elaborate care au stat la baza apariţiei de noi contracte comerciale. În lumea

modernă, oamenii de afaceri îşi doreau să doteze societăţile comerciale cu echipamente şi

instalaţii moderne, în condiţiile în care sistemul tehnnologic se uza şi nu mai corespunde din

punct de vedere al performanţelor iar achiziţionarea de noi utilaje însemna un efort financiar

prea mare, moda leasing-ului s-a dovedit a fi cea mai utilă, flexibilă şi profitabilă formă a

comerţului internaţional. Dintre realităţile juridice ale comerţului internaţional, leasing-ul s-a

dovedit a fi cel mai important mijloc de finanţare a investiţiilor de bunuri şi prestări de

servicii. Leasing-ul alături de contractul de factoring, construcţii-montaj, contractul de turism

internaţional face parte din grupa contractelor complexe internaţionale. Primul act de leasing

efectuat este considerat a fi afacerea cu trenuri din Regatele Unite anul 1840 , iar prima

societate de leasing este cea înfiinţată în anul 1855 şi numită “The Birminngham Wagon

Company” .

1.1.Conceptul de leasing

Primele definiţii ale termenului de leasing au fost făcute în Franţa iar mai apoi în

Germania, Belgia, şi Statele Unite ale Americii. Conform tuturor acestor definiţii leasing-ul

este o operaţiune de un tip particular, creaţie a dinamicii vieţii comerciale internaţionale. În

România au existat mai multe moduri de a defini operaţiunea în sine, dar şi a societăţilor de

leasing. Datorită progresului economic, societăţile comerciale româneşti s-au văzut nevoite

de a încheia astfel de operaţiuni de leasing, avînd drept model practica internaţională, care de

cele mai multe ori a iscat neînţelegeri, controverse în ceea ce priveşte aplicarea, operarea şi

stingerea raporturilor, între părţile contractante. Avand în vedere situaţiile litigoase cauzate,

leguitorul, în anul 1997, prin O.G. nr. 51, a pus bazele reglementării juridice a operaţiunii de

leasing care astfel a permis accesul comercianţilor români la aplicarea unui nou raport

comercial.

Această operaţiune trebuie privită atât din punct de vedere juridic, cît şi economic.

Leasing-ul, sub aspect juridic, este considerat a fi o operaţiune complexă prin care părţile îşi

delimitează corect, de la bun început, drepturile şi obligaţiile ce le revin. Sub aspect

economic, leasing-ul este definit ca fiind o formă modernă de comerţ exterior, de importexport,

sistem original de finanţare, sub forma închirierii unor mijloace de producţie sau un

acord prin care locatorul transmite locatarului, în schimbul unei plăţi, dreptul de a uzita un

bun pentru o perioada convenită de timp.

2

În prezent definirea leasing-ului în activitatea comercială română, se găseşte în

conţinutul primului articol din O.G nr.51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de

leasing, ca fiind o operaţie prin care o parte, denumită locator/finanţator, transmite dreptul de

folosinţă asupra unui bun, al cărui proprietar este, celeilate părţi, denumită utilizator, la

solicitarea acesteia, contra unei plăţi periodice, denumită rată de leasing, iar la sfârşitul

perioadei de leasing locatorul/finanţatorul se obligă să respecte dreptul la opţiune a

utilizatorului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing ori de a înceta raportuile

contractuale. În doctrină, Leasing-ul a primit mai multe definiţii. Majoritatea autorilor au

căzut de acord asupra faptului că cea mai elaborată definiţie aparţine unui grup de specialişti

francezi, care au enunţat leasing-ul – credit bail-ul- ca fiind o operaţiune prin care un

stabiliment financiar dobândeşte proprietatea unui bun pe care îl închiriază clientului său

utilizator pentru o perioadă irevocabilă, ce coincide, de regulă, cu perioada de amortizare. La

sfârşitul acestei perioade, utilizatorul are facultatea de a dobândi proprietatea bunului pentru

o valoare reziduală, în baza promisiunii unilaterale de vânzare, consfinţite de stabilimentul

financiar, putând totodată să reînnoiască contractul pentru o chirie mai mică, sau să restituie

bunul.

1.2.Scurt istoric cu privire la leasing

Rădăcinile leasingului sunt extrem de adânci, urme rudimentare ale acestor operaţiuni

găsim încă de la începutul omenirii, încă din antichitate, în ţări orientale ca Mesopotamia,

Egipt, Fenicia apar forme apropiate ale acestor tipuri de operaţiuni. Fiind în concordanţă cu

activităţile preponderente din acea perioadă, obiectul acestor operaţiuni îl constituiau unelte

necesare practicării agriculturii, iar subiecţii erau, pe de-o parte, clasele bogate (clerul) şi, pe

de altă parte, agricultorii cărora li se „închiriau" unelte, pământ etc. Oamenii au observat,

astfel, încă din antichitate, că beneficiile sunt obţinute de folosinţa unui anumit bun, şi nu de

de proprietatea acestuia, titlul de proprietate având un rol mai puţin important. Aristotel

spunea că „bogăţia nu se măsoară prin titlurile de proprietate, ci prin efectiva utilizare a unor

bunuri, chiar dacă sunt proprietatea altora".