Emigrația poporului român

Fenomenul migratiei a existat dintotdeauna, concretizat prin transhumanta,

invazii, colonizari si cruciade, sau provocate, în general, de atractia exercitata de

regiunile mai bogate asupra populatiilor mai sarace. Nu exista in plus nici un exemplu

in istorie al vreunei tari a carei influenta politica si economica sa nu fi beneficiat de o

demografie dinamica sau de actiunea unei populatii importante si omogene. Putem

considera ca exista o asemenea sinergie a factorilor politici, economici sau demografici a

caror conjunctie sa nu poata provoca miscari de migrare.

In zilele noastre preocuparea demografica reapare datorita riscurilor pe care le

naste in producerea unor crize, la nivel local, zonal, continental sau planetar ce ar putea

influenta in mod negativ ordinea sociala, sau in declansarea unor tulburari a

echilibrelor etnice sau religioase. Contrastand cu optimismul afisat in urma cu cativa

ani, o mare parte din punctele de vedere de astazi se inscriu intr-o conceptie neo-

malthusianista in ceea ce priveste decalajul intre demografie si bogatie. Revine ideea ca

non-dezvoltarea se datoreaza in parte unui exces demografic. Analizand relatia dintre

putere si populatie, dintre cantitatea si calitatea fenomenului demografic si alti factori

constituenti ai sistemului global contemporan constatam ca relatia intre „explozia

demografica” si „explozia tehnologica” pare sa ia amploare.

Emigratia este actul sau fenomenul parasirii tarii sau regiunii natale de catre un individ sau grup de indivizi pentru a se stabili in alta. Fenomenul privit nu prin prisma tarii de origine, ci din cea a tarii de destinatie este cunoscut drept imigratie.

Clasificarea emigrarii:

1)Emigrarea umanitara (azil, refugiere);

2)Emigrarea oamenilor de afaceri (investitor);

3)Emigrarea prin sponsorizare;

4)Emigrarea prin contract de munca;

5)Emigrarea persoanelor independente.