Capitalurile Împrumutate

Capitalurile împrumutate desemnează totalitatea surselor financiare utilizate de întreprindere, care nu sunt proprietatea acesteia, ele aparținând terților (bănci, creditori, furnizori etc.). Spre deosebire de capitalurile proprii, în momentul atragerii acestora este stabilit un termen limită la care acestea devin scadente, precum și o contraprestație (sub forma unei sume de bani) la care este obligată întreprinderea în schimbul utilizării lor.

Apelarea la împrumuturi prezintă pentru întreprindere o serie de avantaje, dar și dezavantaje. Printre avantaje amintim:

- rata dobânzii la capitalurile împrumutate este limitată, ceea ce înseamnă că o eventuală creștere a profiturilor ca urmare a utilizării eficiente a capitalurilor atrase suplimentar se repartizează numai acționarilor prin dividende sau capitalizare.

- proprietarii firmei își păstrează controlul asupra gestiunii afacerii atunci când utilizează finanțarea prin împrumuturi.

- dobânzile plătite sunt, potrivit legislației fiscale, cheltuieli deductibile în anumite limite în calculul impozitului pe profit, ceec ce le reduce și mai mult costul relativ, spre deosebire de dividende pentru care se plătește atât impozit pe profit, cât și impozit pe dividende.

- de multe ori procurarea de resurse financiare prin contractarea de împrumuturi este mult mai ușor de realizat decât majorarea capitalurilor proprii.

Dezavantajele împrumuturilor vizează în principal:

- dobânzile reprezintă o cheltuială fixă. Dacă cifra de afaceri a întreprinderii scade, s-ar putea ca marja cheltuielilor variabile (diferența dintre cifra de afaceri și cheltuielile variabile) să nu mai poată acoperi cheltuielile fixe, în cadrul cărora dobânzile sunt o componentă importantă, întreprinderea înregistrând pierderi.

- creșterea nivelului datoriilor crește riscul de încetare a plăților împreună cu costurile asociate falimentului. Astfel, chiar dacă îndatorarea conduce la creșterea profitului pe acțiune, datorită riscului mai mare de insolvabilitate valoarea acțiunilor poate scădea.

- de regulă, datoriile au o scadență fixă și conducerea firmei trebuie să reproiecteze întregul flux de încasări și plăți, pentru a asigura rambursarea acestora la momentul respectiv.

- deoarece capitalurile împrumutate pe termen lung implică un angajament pe o perioadă lungă de timp și riscul asociat acestora este mai ridicat.

- apelarea la împrumuturi se face până la anumite limite stabilite în funcție de capitalul propriu, pentru care ratele dobânzilor devin mult mai mari, iar condițiile de acordare mult mai restrictive.

De aceea, înaintea angajării oricărui contract de împrumut se impune o inventariere atentă a necesarului de resurse și a posibilităților de utilizare eficientă a acestora.

După gradul lor de exigibilitate, capitalurile împrumutate de o întreprindere se grupează în două categorii:

- capitaluri atrase (împrumutate) pe termen mediu și lung;

- capitaluri atrase (împrumutate) sau datorii pe termen scurt;

Apelarea la acest gen de capitaluri este impusă de natura și durata utilizărilor pe care trebuie să le finațeze. Astfel, dacă firma dorește să efectueze o investiție în mijloace fixe productive și nu dispune de surse proprii suficiente, pentru completarea necesarului de fonduri se va apela la împrumuturi pe termen mediu și lung, care îi conferă o anumită stabilitate financiară și îi reduc riscul de insolvabilitate.

Dacă, dimpotrivă, firma are nevoie de fonduri pentru finanțarea necesităților ciclului de exploatare (aprovizionare – producție – desfacere) este mult mai indicat să apeleze la împrumuturi pe termen scurt, care se obțin mai ușor.

CAPITALURILE ÎMPRUMUTATE PE TERMEN MEDIU ȘI LUNG

Au o exigibilitate mai mare de un an, fiind destinate să finanțeze, împreună cu capitalurile proprii, investițiile de procurare a elementelor de capital fix și a celor de capital circulant cu caracter de permanență. După proveniența lor, capitalurile împrumutate pe termen mediu și lung se pot grupa la rândul lor în următoarele categorii:

A. Credite pe termen mediu și lung

B. Împrumuturi din emisiunea de obligațiuni

C. Leasingul