Cecul - titlu de credit și instrument de plată

Introducere

În practica comerciala interna si internationala titlurile de credit, respectiv cambia (sau trata), biletul la ordin si cecul, mai sunt cunoscute si sub alte denumiri comune, cum ar fi: efecte de comert, efecte comerciale, titluri comerciale, instrumente de plata si de credit, iar în tara noastra, înainte de 1944, cambia si biletul la ordin mai erau cunoscute si sub denumirea generica de „polite”.

Titlurile de credit sunt documente sau înscrisuri ce constata creante comerciale, a caror prezenta este necesara atât pentru a se exercita dreptul ce deriva din operatiunea pe care o constata cât si pentru a putea fi investit cu acest drept orice alt dobânditor ulterior al lor.

Cecul este un instrument de plata care s-a afirmat preponderent de-a lungul secolelor, având o larga utilizare pe plan national si international.

În acest context, dupa primul razboi mondial, s-a încercat unificarea legislativa a diferitelor norme de drept din diferite tari de catre Comitetul Economic de pe lânga Liga Natiunilor, elaborându-se în 1928 un proiect unificat de norme privind utilizarea cecului. Aceste reglementari au ramas, însa, cu caracter orientativ, în toate tarile respectându-se conceptele si elementele de baza, regimul practic de folosire fiind determinat de legislatia specifica fiecarei tari.

În tara noastra, legea cecului dateaza din 1934. Dupa 1947, România nici nu a abrogat aceasta lege, dar nici nu a aplicat-o, folosind în schimb, în acest domeniu, norme si reglementari emise de Banca Nationala. Începând cu 1991 s-a procedat la crearea cadrului juridic pentru utilizarea acestui instrument în conditiile unei economii de piata. Drept urmare, reglementarile din 1934 au fost modificate nu atât din punct de vedere tehnic-bancar, cât mai ales din punct de vedere juridic, potrivit legii nr. 83/octombrie 1994.

Cecul. Concept, necesitati, parti

Conceptul de cec

Cecul este un instrument de plata si de credit utilizat de titularii de conturi bancare cu disponibil corespunzator în aceste conturi.

În ceea ce priveste definirea notiunii de cec redam în continuare doua, din ele apreciate ca fiind mai semnificative.

Cecul este un instrument de plata care pune în legatura, în procesul crearii sale, trei persoane: tragatorul, trasul si beneficiarul. Instrumentul este creat de tragator care, în baza unui disponibil constituit în prealabil la o societate bancara, da un ordin neconditionat de plata acesteia, care se afla în pozitia de tras, sa plateasca, la prezentare, o suma determinata unei terte persoane sau însusi tragatorului emitent aflat în pozitia de beneficiar (pct. 4 din Normele-Cadru nr. 7/8 martie 1994 ale B.N.R. privind comertul facut de societatile bancare si celelalte societati de credit cu cecuri, în baza Legii nr. 59/1934 asupra cecului, modificata prin Legea nr. 83/1994). Este un titlu la ordin, complet si formal. El încorporeaza o obligatie abstracta de a plati neconditionat „la vedere” o suma de bani mentionata în titlu.

Ca si în cazul biletului la ordin, cecul (în limba româna) este cunoscut sub o singura denumire chéque (în franceza), cheque (în engleza si spaniola), schek (în germana) etc.

Necesitati

În functie de genul de cec (categoria sa) cecurile sunt utilizate:

- în lichidarea creantelor internationale de tot felul, creante rezultate din schimburile de marfuri, servicii, miscari de capitaluri, plata unor avansuri etc; se utilizeaza si cecul, nu numai cambiile, acreditivele, încasarile, ordinele de plata etc;

- de asemenea, în interiorul fiecarei tari cu economie de piata, cecurile sunt utilizate la achitarea unor marfuri de valoare mai mica, la unele cumparaturi în magazinele de lux, la plata unor mese sau cockteiluri protocolare, la achitarea unor bilete de avion sau costului integral al unor excursii interne sau externe, la scoaterea de numerar de la banca în folosul propriu, la plata unor comisioane, cotizatii, donatii cu scop filantropic, a chiriilor, sponsorizari etc.

Emiterea cecului implica insa existenta unor premise juridice. Potrivit legii, cecul nu poate fi emis decât daca tragatorul are un disponibil la tras, iar între tragator si tras exista o conventie privind emiterea de cecuri [art. 3 alin.(2) din lege].

Tragatorul poate emite cecul numai daca are la banca (tras) un disponibil banesc pentru efectuarea platii de catre banca. Acest disponibil (fonduri banesti) poarta denumirea de provizion sau acoperire. El poate fi un depozit bancar al tragatorului ori o deschidere de credit în favoarea acestuia.

Disponibilul trebuie sa existe prealabil emiterii titlului si sa aiba cel putin valoarea cecului. Potrivit legii, disponibilul trebuie sa reprezinte o suma de bani lichida, certa si exigibila asupra careia tragatorul are dreptul sa dispuna prin cec [art. 3 alin. (2) din lege].

Emiterea cecului fara acoperire constituie infractiune si se sanctioneaza în conditiile art. 84 pct. 2 din lege.

Dreptul tragatorului de a emite cecuri are ca temei conventia încheiata între client si banca. Aceasta conventie reprezinta raportul fundamental care explica si justifica emiterea titlului de catre tragator.

Prin conventie, banca autorizeaza pe client (tragator) sa traga asupra ei cecuri, obligându-se sa efectueze din disponibil platile, la ordinul tragatorului.

Conventia poate fi expresa sau tacita. Ea poate constitui o clauza a contractului privind serviciul de casa pentru client sau a unui credit în numerar acordat de banca.