Rolul statului în economie

Cap. 1 ROLUL STATULUI

Statul este organizaţia care deţine monopolul asupra unor servicii pe un teritoriu delimitat de frontiere. Statul este titular al suveranităţii şi personifică din punct de vedere juridic naţiunea. Din punct de vedere social, statul nu trebuie confundat cu societatea, el fiind o instituţie separată care poate să reflecte mai mult sau mai puţin interesele societaţii.

O teorie pe deplin satisfăcătoare despre stat nu există nici în acest moment, dezbateri despre natura, formele, funcţiile statului existând şi astăzi în cercurile specialiştilor din variatele domenii (politologie, drept, sociologie, filozofie) care cercetează şi analizează viaţa socială.

Din punct de vedere organizaţional, statul este privit ca o sumă de instituţii de guvernare şi are cinci caracteristici principale, enumerate mai jos. Aceste caracteristici nu sunt prezente în toate statele, mai ales dacă avem în vedere diversele forme statale anterioare statelor moderne. Un alt aspect care trebuie menţionat este că prin definirile organizaţionale nu este urmărită aprecierea legitimităţii statului sau a instituţiilor care îl compun, precum nici opinia indivizilor despre o eventuală legitimitate a statului.

1. Statul este un ansamblu de instituţii distinct de restul societăţii, care creează sfere publice şi sfere private.

2. Din punct de vedere al autorităţii, statul este o putere supremă şi suverană, precum şi legislativă într-un anumit teritoriu. Pentru a-şi putea exercita aceaste forme de manifestare a puterii, statul are monopolul asupra forţei.

3. Statul îşi exercită puterea printr-un aparat birocratic.

4. Statul ca entitate se distinge de funcţionarii care ocupă anumite funcţii la un moment dat în aparatul său birocratic şi, din acest punct de vedere, statul are suveranitate şi asupra acestora. Prin funcţionari se înţelege orice demnitar, inclusiv preşedintele, prim-ministrul, miniştrii, etc.

5. Statul are puterea de a impune şi de a colecta taxe de la populaţie.

Statul urmăreşte şi el (ca şi individul) să sporească bunăstarea acestuia din urmă. Această structură administrativă foarte complexă, care este statul, are la îndemână, în acest scop, un set de politici specifice, dintre care cea economică are rolul decisiv.

Însă nu doar politica economică a statului este esenţială, ci şi ansamblul rolurilor îndeplinite de acesta: cel de alocare, cel de distribuire, cel de stabilizare (prin politica monetară şi cea fiscală) şi cel de reglementare (de emitere de legi şi urmărirea aplicării lor), roluri, care afectează toate structurile la care individul participă.

1.1 Rolul de alocare

Funcţia de alocare se referã la implicarea statului în mecanismul pieţei în vederea determinării tipului şi calităţii unui serviciu public şi la posibilităţile de creştere a veniturilor pentru acoperirea cheltuielilor necesare prestării acestuia. Desigur, atunci când piaţa asigură o utilizare eficientă a resurselor, implicarea statului este minoră şi constă în acţiuni menite să încurajeze concurenţa şi libera intrare pe piaţă. Dimpotrivă, atunci când nu există o competiţie eficientă şi se manifestă o situaţie de monopol sau externalităţi, implicarea publică este necesară pentru reglementarea activităţii economice. Aceasta se face fie prin producţie publicã directă, fie prin sprijinirea firmelor private în adoptarea deciziilor privind tipul, cantitatea şi calitatea producţiei. În acest sens, se face distincţia între producţia directă de stat în care întreaga activitate de realizare a unui bun este asigurată de sectorul public şi producţia publică indirectă în care bunul se realizeazã de firme private pe baza unor decizii publice. De exemplu, echipamentele militare sunt în general asigurate de sectorul public, prin comenzi la firme private.

1.2 Rolul de distribuţie

Studiul distribuirii veniturilor în societate e important pentru că există o legătură intimă între egalitate şi bunăstare. Ţările care menţin un grad rezonabil al egalităţii distribuirii venitului tind să aibă oameni mai „sănătoşi” decât ţările care nu fac acest lucru. Legătura poate fi directă, distribuţia indicând cât de bine tratează societăţile pe membrii ei mai puţin norocoşi, sau poate fi şi indirectă, în sensul că, în afara realizării oricărei judecăţi morale asupra nivelului inegalităţii în societate, se pot constata efecte negative ale distribuţiei asupra altor variabile, cum ar fi stabilitatea economică şi politică.