Etica morală și moralitatea

Etica

Din punct de vedere etimologic, "etica" provine de la cuvintele greceşti:

ETHOS (Homer) = primordial, patrie, locuinţă, loc de întâlnire, locul natal, obiceiuri, caracter;

ETHIKE (Aristotel) = ştiinţa cunoaşterii.

MORALA

Etimologic, cuvântul morală provine din adjectivul latin „MOS-MORIS”, care înseamnă moravuri, sau din grecescul „MORALIS”, adică Ethos.

Morala - ansamblul principiilor de dimensiune universal-normativă (adeseori dogmatică), bazate pe distincţia între bine şi rău. Morala reprezintă "ansamblul normelor de convieţuire, de comportare a oamenilor unii faţă de alţii şi faţă de colectivitate şi a căror încălcare nu este sancţionată de lege, ci de opinia publică. Morala este disciplina ştiinţifică care se ocupă cu normele de comportare a oamenilor în societate".

Morala reprezintă totalitatea convingerilor, atitudinilor, deprinderilor, sentimentelor reflectate în principii, norme, reguli determinate istoric şi social, care reglementează comportamentul şi raporturile indivizilor între ei, precum şi dintre aceştia şi societate (familie, grup, naţiune, societate), în funcţie de categoriile: bine, rău, datorie, dreptate, nedreptate şi a căror respectare se întemeiază pe conştiinţă şi opinie publică.

Morala

Morala există numai în şi prin societate, în şi prin grupurile umane distincte fiind, asemenea oricăror dimensiuni ale umanului, o realitate socială. Ea presupune, inevitabil, angajarea personalităţii fiinţei sociale, a individului. Ea este în continuă transformare, în directă dependenţă de mutaţiile ce se produc în cultura şi civilizaţia diferitelor comunităţi umane.

Modelele istorice ale moralei

Morala preistorică a fost preponderent religioasă, slab codificată, bazată mai mult pe cutume, pe intuiţie.

În morala antică, apar primele valori şi norme determinate exclusiv pe calea imanentă, ca rezultat al complexităţii vieţii în cetate, dar şi ca rezultat al dezvoltării mijloacelor culturale de expresie.

Morala medievală este explicit detaşată de justiţie şi de normele administrative. În această perioadă se dezvoltă o componentă specială a moralei, de natură laică: regulile de viaţă ale cavalerului (samurailor, în Japonia).

morala epocii moderne, umanitatea este din ce în ce mai plină de inovaţii în materie de moralitate, dar şi de conflicte morale adiacente unor conflicte sociale, naţionale sau regionale. Caracteristica lumii civilizate moderne este aceea a refuzului unei morale oficiale, susţinut în jurul unor valori morale majore, cum sunt viaţa, libertatea de conştiinţă, drepturile omului etc.

Morala contemporană - s-a produs o separare completă a trăirilor morale de celelalte sisteme de trăire a umanului.În spaţii geografice şi culturale tot mai extinse  morala se manifestă ca o morală a omului liber, o morală a alegerii, a opţiunii neîngrădite. Drepturile omului sunt tot mai mult integrate ca fundamente ale moralităţii sociale autentice.