Taina Maslului

INTRODUCERE

Una din cauzele principale ale suferintei omului este boala. De multe ori deprimarile sau boala nu pot fi învinse cu mijloace omenesti, ci cu ajutorul pe care îl primesti de la Dumnezeu, cum ne-a aratat Mântuitorul Hristos, Care vindeca boala si neputinta din popor. Taina Sfântului Maslu îsi are originea, prin Apostoli, de la Hristos însusi. Dupa cum ne spune Pr. Prof Dumitru Popescu ,,în Taina Sfântului Maslu se împartaseste credinciosului bolnav harul tamaduirii si al întaririi sufletesti si usurarea durerii trupesti”.

Uneori harul lui Dumnezeu lucreaza mai mult sau mai putin direct asupra trupului, pentru vindecarea lui, desi chiar si în acest caz se produce întarirea sufleteasca si iertarea pacatelor celui bolnav.

Existenta omului este nespus de complexa si este cu neputinta ca trupul sa fie separat de suflet. Cu toate ca Taina Sfântului Maslu are în vedere trupul, în primul rând, harul lucreaza si asupra sufletului, fiindca lucrarea harului aupra sufletului se extinde si asupra trupului.

Taina Sfântului Maslu ocupa un loc deosebit în rândul slujbelor ortodoxe. Este, poate, cea mai „smerita taina”, beneficiind de foarte putine studii si analize pâna acum. Taina Sfântului Maslu aduce cu sine un caracter profund eshatologic, amintind de împaratia cerurilor, unde nu mai exista boli si suferinte. Bolnavul trebuie sa înteleaga clar faptul ca boala sa nu este un chin inutil, ci o poarta spre desavârsire. Participarea la aceasta slujba este oricând benefica si constituie din anumite puncte de vedere o necesitate intrinseca a vietii crestinilor. Denumirea de „Taina a trupului” i-a fost data de parintele Dumitru Staniloae, unul dintre cei mai profunzi tâlcuitori pe care îi putem lectura. Taina Sfântului Maslu vindeca suferinta celor bolnavi prin adâncimea comuniunii lor cu Hristos si cu Biserica.

Facand aceste scurte precizari, in lucrarea de fata, voi dezvolta sensul suferintei in crestinism, mai exact rolul suferintei in viata credinciosului si importanta Sfintei Taine a Maslului in vindecarea bolii si a suferintei.

CAPITOLUL I

CONSIDERAŢII PRIVITOARE LA SĂVÂRŞITORII TAINEI

La Taina Sfântului Maslu învăţăm aşa precum ni s-a păstrat în Sfânta Tradiţie, de către Sfinţii de Dumnezeu purtători că: „obiceiul Bisericii a rânduit a chema şapte preoţi. …Unde sunt puţini preoţi cheamă numai trei, şi aceasta nu este afară de buna cuviinţă” . Trebuie să spunem apoi că: „pentru cazuri cu totul extreme unii teologi admit şi efectuarea Maslului de numai un preot, după cum afirmă Mitrofan Critopulos. Dar acest pogorământ cu totul accidental nu trebuie să se extindă, căci practicarea mai largă ar sărăci această Taină de ceea ce constituie una dintre caracteristicile ei comunitare” . Acest punct de vedere reprezintă părerea majorităţii teologilor, dar trebuie menţionată şi existenţa unui curent care susţine posibilitatea săvârşirii Tainei Sfântului Maslu, doar de către un preot.

Temeiul scripturistic care respinge săvârşirea Tainei Maslului de către un singur preot se găseşte în epistola Sfântului Apostol Iacov, capitolul 5, versetul 14 unde se spune: „este cineva bolnav între voi? Să cheme preoţii Bisericii” şi nu preotul Bisericii, arătând pluralitatea slujitorilor care trebuie să săvârşească această Taină. Prin acest verset nu se reglementează în nici un fel numărul slujitorilor. Acest număr care a fost reglementat la cifra de şapte nu este de loc întâmplător, ci el: „s-a luat după numărul celor şapte Daruri ale Duhului, despre care scrie Isaia, sau pentru cei şapte preoţi ai legii celei vechi, care au trâmbiţat împrejurul Ierihonului, de au surpat zidurile cu dumnezeiască poruncă – ca şi aceştia să surpe înălţările păcatului. Sau: fiind sufletul ca şi mort, rugându-se preoţii asemenea de şapte ori, să-l învieze după cum a făcut Proorocul Elisei copilului Şunamitencei aceleia, plângând şi de şapte ori rugându-se, sau ca şi Ilie, care de şapte ori rugându-se, a deschis cerul care era închis cu păcatele şi la făcut a coborî ploaia” . Iar alţii spun că numărul şapte ar fi în legătură cu „şapte peceţi şi îngeri în Apocalipsă, şapte virtuţi” .