Orașul Bicaz - Cheile Bicazului

Capitolul 1. Potențialul natural

Avem nevoie de putere și echilibru sufletesc, dorim să fim fericiți, să ne redăm mediului nostru originar, să încercăm să imităm modul său natural de existență, să sesizăm pulsația lui ritmică?

Avem nevoie de un loc liniștit, de un ambient plăcut pentru a ne petrece timpul, pentru a ne descreți frunțile, pentru a simți natura aproape de noi. Unul dintre aceste locuri este orașul Bicaz cu mirificile sale meleaguri unde azi lucește oglinda lacurilor îmbinând chipul cel mai fericit: frumusețea sălbatică a muntelui cu o minunată climă montană, feericul joc de culori al florilor alpine cu o bogată faună, apele reci și spumoase care străbat un decor de masive desfășurat într-o arietate de frumuseți naturale fără asemănare, creste golașe ca niște turnuri multicolore.

Așezarea geografică și relieful

Bicaz este un oraș situat în județul Neamț din regiunea Moldovei, așezat la poalele Muntelui Ceahlău, la confluența râului Bistrița cu râul Bicaz, la 28 km de Piatra Neamț pe DN15 și la 55 km de Gheorghieni pe DN12. În apropierea acestuia se află lacul de acumulare „Izvorul Muntelui”, iar la 26 km sud-vest pe DN12 se ajunge la Cheile Bicazului și Lacul Roșu. Orașul Bicaz se întinde pe 144 km^2, având patru sate componente: Izvorul Alb, Izvorul Muntelui, Potoci și Secu și are sub 9 mii de locuitori. Situat la întretăierea paralelei 45° 〖55〗^' latitudine nordic[ cu meridianul 26° 〖27〗^' logitudine estică, este cu 250 de km mai apropiat de polul nord decât de ecuator, altitudinea localității fiind de 420 m. Localitatea este limitată la nord de masivul Ceahlău și de comuna Hangu, la sud de comuna Tarcău, la vest de comuna Tașca, la est de comuna Pângărați.

Cheile Bicazului reprezintă o zonă geografică deosebit de pitorească din România situată în partea centrală a Munților Hășmaș, în nord-estul țării județele Neamț și Harghita. Cheile au fost formate de râul Bicaz și fac legătura între Transilvania și Moldova. Zona Cheile Bicazului, cu o lungime de peste 6 km de la Lacul Roșu în amonte până la localitatea Bicazul Ardelean în aval, este străbătută de drumul transcarpatic DN 12C care leagă orașele Gheorgheni și Bicaz. Cheile Bicazului fac parte din Parcul Național Cheile Bicazului - Hășmaș.

Un rol hotărâtor în geneza formelor de relief spectaculoase din zona Bicazului îl au alcătuirea petrografică și structura geologică a zonei. Dominante sunt calcarele albe din perioada jurasică, rezistente la forța mecanică, dar dizolvabile cu ușurință în ape suprasaturate în bioxid de carbon. De la vărsarea pârâului Bicajel, prezența gresiilor și a conglomeratelor devine tot mai frecventă, ceea ce nu influențează într-un mod radical bogăția în forme și spectaculozitatea reliefului. Vârsta lor este mezozoică [cca. 150 milioane de ani] și într-o mică măsură paleogenă [cca. 25 - 65 milioane de ani].

„Împărăția de piatră” a Cheilor Bicazului este o adevărată carte deschisă a naturii datorită multitudinii fosilelor prezente în diverse formațiuni ale diferitelor perioade geologice. Se poate urmări astfel, cu destul de mare ușurință, derularea diverselor faze de sedimentare de dinaintea formării Carpaților. Din cauza mișcărilor scoarței, mișcări care au dat naștere munților, au rezultat numeroase fracture, în unele dintre ele s-au instalat văile, cea mai spectaculoasă fiind valea Bicazului, cu vestitele și pitoreștile „Chei” ale Bicazului. Altă priveliște spectaculoasă se deschide la capătul serpetinelor, începând cu Poarta Iadului continuând apoi cu Pridvorul Iadului. Văzând stâncile vertical și apele învolburate spumegânde ale pârâului Bicaz, omul este cuprins de un sentiment cu totul inedit. La nici doi km de aici, peisajul se schimbă, valea se dilată, pâraiele devin mai blânde și apar pădurile mixte urmate de cele de fag.

Clima

Bicazul are o climă temperat continental, cu temperature medii anuale de 6-8°C. luna cea mai rece este ianuarie având o temperatură medie de -15°C, iar luna cea mai caldă este iulie având o temperatură medie de 20°C. clima acestei localități este caracteristică zonelor carpatice cu ierni lungi și geroase, very scurte și relative calde. Una dintre cele mai reci zone este reprezentată de Masivul Hășmaș, dar și meleagurile carpato-dunărene, unde iarna durează aproape 5 luni și mercurul termometrelor coboară des sub -20°C. climatul este ceva mai cald la capătul aval al Cheilor Bicazului, ceea ce este confirmat și de prezența pădurilor foioase. Acumulările de aer rece sunt însoțite uneori de cețuri care se risipesc odată cu răsăritul soarelui când briza din vale pune masele de aer în mișcare dirijându-le către creste. Numărul zilelor cu îngheț depășește 160 zile/an. Durata de strălucire a soarelui este de 1800-1900 ore/an. Precipitațiile atmosferice sunt mai dese primăvara și vara, cantitățile medii anuale fiind de cca. 800 mm.

Hidrografia

30% din cantitatea de precipitații alimentează rețeaua hidrografică în zona Bicaz, iar 70% se evaporă în atmosferă. Elementul de scurgere din bilanțul hidrografic reprezintă cca. 200 mm, scurgerea subterană fiind cantitativ mai pronunțată decât cea superficial datorită construcției petrografice și structurii geologice a zonei. La extrema cea mai apropiată de Bicaz se află barajul Izvorul Muntelui, având înălțimea de 127 m, este cel mai mare baraj de greutate (fiind al 9-lea din Europa) și al treilea dintre cele mai înalte baraje din România. Barajul a făcut posibilă crearea, în inima munților, a celui mai mare lac artificial intramontan din Europa - lacul Izvorul Muntelui (lacul Bicaz) are o suprafață maximă de 32,6 kmp și o adâncime maximă de 96 m. în apele sale se ridică Piatra Teiului, înaltă de 23 m. Cascada cade de pe munte începând cu primăvara, când se topesc zăpezile din masiv. Aceasta este, deci, o raritate pentru că în restul anului se formează foarte rar un șuvoi atât de impresionant. De la revărsarea lacului peste barajul natural, începe Pârâul Bicaz, având curs specific pâraielor de munte, cu profil longitudinal neuniform, cu numeroase repezișuri și cascade. Afluenții cei mai de seama ai Bicazului sunt: Cupașul, Lapoșul, Bardoșul și Șugăul dispre stânga, iar din dreapta, cel mai important afluent este pârâul Bicăjel. Lungimea Pârâului Bicaz nu depășește cu mult 40 km, suprafața bazinului său hidrografic fiind de 560 km^2, iar debitul mediu multianual de 1,2 m^3/s. Din punct de vedere hidrochimic aapele din zonă sunt corespunzătoare și de bună calitate, deci nu există sursă periculoasă de poluare cu caracter antropic.

Fauna și vegetația

Flora și fauna specifică sunt rezultatul celorlalte elemente, de aemenea specifice, ale cadrului natural și anume ale reliefului, ale trăsăturilor climatice, pedologice și ale condițiilor hidrografice, caracteristice fiind pădurile de rășinoase. Însă, pe versanții cu microclimat favorabil apar pădurile în amestec, iar la capătul din avale ale cheilor devin dominante pădurile de fac. Dintre rășinoase, cel mai reprezentativ este molidul, iar în funcție de microclimă apare bradul, pinul și laricea. În pădurile în amestec, pe lângă rășinoase, cel mai des apare fagul, mesteacănul și arțarul. În luminișuri și pe pășunile montane predomină speciile din familia gramineelor, precum și păiușul, papucul doamnei, sângele voinicului, ghințura galbenă, ș.a. pe versanții calcaroși apar poacee și ranunculacee, cum ar fi crucea voinicului, parpionul, iar în crăpăturile stâncilor întâlnim „bijuteria crestelor alpine” - floarea de colț. Numeroase specii de plante sunt folosite în medicina populară, iar strângerea fructelor de pădure și a ciupercilor comestibile are aici o adevărată tradiție. Fauna este bogată; există aici o serie de specii de animale rare și ocrotite. Dintre mamiferele mari cele mai răspândite sunt: ursul brun, mistrețul, cerbul carpatin, căprioara, lupul ș.a. Apar de asemenea, fiind destul de rar, râsul, pisica sălbatică și capra neagră. Dintre păsări, reprezentative sunt: mierla, uliul păsărar, cocoșul de munte, etc. În pâraiele repezi apare păstrăvul care atinge uneori dimensiuni surprinzătoare, s-au prins deja exemplare de 85 cm care aveau 7-8 kg.