Clorofluorocarburile

Clorofuorocarburile sunt compusi ce contin clor, fluor si carbon si care sunt de obicei

numiti CFC. Acesti compusi nu sunt toxici, inflamabili, reactivi si se folosesc prioritar în

instalatiile de condensare, cu o multitudine de utilizări.

Molecule de CFC

În anul 1974 M.Molina si F.Rowland au demonstrat că substantele chimice -

clorofluorocarburile (CFC), produse de om care sunt utilizate in calitate de agenti frigorifici si

aerosoli, sunt transportate în stratosferă prin circulatia maselor de aer si pot avea actiune

distrugătoare asupra stratului de ozon. Mai mult de 60 de ani CFC sunt utilizate ca agenti

frigorifici în frigidere si climatizoare, ca solventi, propelenti pentru amestecuri de aerosoli, la

producerea spumelor din substante organice expandate, etc. Consumul CFC în aceste scopuri

constituie mai mult de 70% din productia totală. În anul 1986 în lume au fost fabricate

aproape 1 mil. tone de CFC.

În prezent în aer se aruncă mii tone de CFC. Datorită inertiei chimice, activitătii

scăzute, insolubilitătii în apă, stabilitătii sale CFC dispun de o longevitate mare în atmosferă.

Se consideră că durata de viată a celor mai răspândite CFC - Freon-11 si Freon-12

constituie respectiv 50 si 100 ani.

În perioada anilor 1960-1970 rata de emisie în atmosferă a CFC-11 si CFC-12 a

crescut considerabil.

Deoarece în zilele noastre a crescut foarte mult folosirea hidrocarburilor clorinate,

fluorinate (freoni) în flacoane cu aerosoli, frigidere, detergenti si polistrioli, aceste gaze au

ajuns în aer în cantităti mai mari decât cele care ar putea fi suportate de atmosferă. Pe măsură

ce aceste gaze se ridică, se descompun si formează substante care atacă si distrug stratul de

ozon.

Desi la distrugerea stratului de ozon au contribuit mai multe substante, daunele cele

mai grave au fost produse de freoni. De aceea, s-a impus scoaterea freonilor din procesele

industriale, ca urmare a unor presiuni exercitate de opinia publică care militează pentru

protectia stratului de ozon, si înlocuirea lor cu alte substante.

În tabelul de mai jos se poate observa recenta crestere a clorului în stratosferă si

aceasta este datorată în primul rând folosirii si eliberării de clorofluorocarboni.

Concentratia de clor stratosferic

Cei mai importanti CFC sunt: CFC 11- triclorofuorometan, CFC 12-

diclorodifluorometan, CFC 13- triclorotrifluoroetan, CFC 14- diclorotetrafuoretan, CFC 15 –

coloropentafuoroetan.

CFC-12, cu formula CF2Cl2, este, la temperatura camerei,

un gaz, iar la suprapresiune este usor lichefiabil. Începând cu

1930, a fost folosit ca fluid de lucru în refrigeratoare, înlocuind

gazele toxice ca amoniacul si dioxidul de sulf. A fost produs prin

reactia tetraclorurii de carbon, CCl4 cu acidul fluorhidric, HF.

Recent a fost de asemenea folosit în mari proportii la conditionarea aerului din automobile, de

aceea a fost eliberat mult în atmosfera (aproape de 0.5 kg/an si vehicul). Astăzi este folosit un

absorbant special pentru a capta CFC (si înlocuitorii moderni ai lor), pentru conditionarea

aerului în masini.