Liberarea de Răspundere Penală

Liberarea de răspundere penală

1. Noțiunea de liberare penală și modalitățile ei

Scopurile generale și speciale ale pedepsei penale, prevăzute la art.61 CP, de multe ori pot fi atinse și fără ca persoana vinovată să fie trasă la răspundere penală.

Liberarea de răspundere penală constă în refuzul judecătorului de a da o sentință de învinuire în privința persoanei vinovate de săvârșirea infracțiunii și, prin aceasta, în refuzul de a aplica în privința ei pedeapsa (sancțiunile juridico-penale).

Potrivit legii penale, liberarea de răspundere penală e posibilă numai în cazul în care există toate temeiurile de a-l supune pe cel vinovat pedepsei penale, adică când este dovedit că el a comis o infracțiune concretă, cu alte cuvinte, dacă în acțiunea (inacțiunea) persoanei există toate elementele componenței infracțiunii concrete. De aceea, dacă în fapta persoanei nu este dovedită existența componenței penale, și, respectiv, nu poate fi liberată de răspundere penală.

De asemenea, nu poate fi vorba de liberare de răspundere penală a persoanei care a săvârșit o faptă care nu prezintă gradul prejudiciabil al unei infracțiuni (alin.(2) art.14 CP), precum și în prezența altor cauze care înlătură caracterul infracțional al faptei săvârșite de ea.

Liberarea de răspundere penală nu trebuie confundată cu clasarea dosarului penal când nu este dovedită participarea persoanei la săvârșirea infracțiunii, fiindcă în acest din urmă caz persoana se consideră nevinovată. După cum deja s-a menționat, de răspundere penală poate fi liberată numai persoana vinovată. Liberarea persoanelor vinovate se mai numește liberare de răspundere penală în baza temeiurilor nereabilitabile (care nu-l achită pe vinovat). Drept temei de clasare a dosarului penal servește lipsa componenței de infracțiune, lipsa faptei infracționale.

Liberarea de răspundere penală nu trebuie confundată și cu clasarea urmăririi penale. Răspunderea penală se clasează când apar circumstanțe ce nu depind de anchetator, procuror sau judecător, circumstanțe care în mod obiectiv nu dau posibilitatea de a continua procesul penal (decesul făptuitorului, boala psihică, decriminalizarea faptei).

După cum e indicat la alin.(2) art.51 CP , răspunderii penale este supusă numai persoana vinovată de săvârșirea infracțiunii ce are un grad prejudiciabil nu prea mare, de aprecierea negativă dată de stat faptei infracționale, care ar urma să fie exprimată în sentința instanței de judecată. Legea penală în vigoare prevede liberarea de răspundere penală în cazurile:

1) minorilor;

2) tragerii la răspundere administrativă;

3) schimbării situației;

4) renunțării de bună voie la săvârșirea infracțiunii;

5) căinței active;

6) împăcării cu victima;

7) liberării condiționate de răspundere penală;

8) prescripției de tragere la răspundere penală.

Legea penală admite oricare modalitate de liberare de răspundere penală din cele enumerate mai sus, drept temei servind gradul prejudiciabil neînsemnat al faptei săvârșite, precum și periculozitatea redusă a persoanei celui vinovat.

Persoana vinovată poate fi liberată de răspundere penală la etapa intentării procesului penal, în procesul examinării cauzei și dezbaterilor judiciare, însă până la momentul când judecata se va izola în camera de consiliu pentru a determina sentința de condamnare.

Liberarea de răspundere penală constă în: renunțarea instanței de judecată de a deschide dosar penal, în clasarea cauzei sau în refuzul de a pronunța sentința.

Liberarea de răspundere penală este posibilă cu condiția:

1) persoana recunoaște că este vinovată de săvârșirea infracțiunii date;

2) persoana este de acord să fie liberată de răspundere penală.

Dacă însă persoana nu recunoaște vinovăția sa în ce privește săvârșirea infracțiunii sau nu este de acord cu libertatea de răspundere penală, atunci dosarul penal trebuie dus până la sfârșit conform procedurii penale. Excepție din această regulă constituie cazul când infractorul nu este stabilit și dacă a expirat termenul prescripției de tragere la răspundere penală. În acest caz dosarul va fi clasat în legătură cu expirarea prescripției.

2. Liberarea de răspundere penală a minorilor

Conform art.54 CP, persoana în vârstă de până la 18 ani care a săvârșit pentru prima oară o infracțiune ușoară sau mai puțin gravă poate fi liberată de răspundere penală dacă s-a constatat că corectarea ei este posibilă fără a fi supusă răspunderii penale. Față de această persoană pot fi aplicate măsuri de constrângere cu caracter educativ, prevăzute la art.104 CP, ce nu constituie o pedeapsă penală.

În baza acestor condiții pot fi liberați de răspundere penală minorii având vârsta între 16 și 18 ani sau vârsta între 14 și 16 ani, care au săvârșit infracțiuni ușoare sau mai puțin grave.

După cum rezultă din conținutul legii penale, condițiile necesare pentru aplicarea acestei modalități de liberare de răspundere penală sînt următoarele:

1) gradul prejudiciabil al infracțiunii comise de minori să fie redus;

2) caracterul prejudiciabil al persoanei delicventului minor de asemenea să fie redus, astfel ca el să poată fi corectat fără aplicarea pedepsei penale;

3) să se constate că corectarea minorului este posibilă fără ca el să fie supus răspunderii penale.