Economia Serviciilor

CONTINUTUL SI SFERA DE CUPRINDERE A SERVICIILOR

Evolutia economiei moderne inscrie intre orientarile sale fundamentale dezvoltarea si diversificarea serviciilor constituite intr-un sector distinct al economiei caracterizate printr-un dinamism inalt.

Serviciile isi pun amprenta asupra modului de valorificare a resurselor umane si naturalo-materiale, avand o contributie majora la progresul economic si social.

Expansiunea serviciilor, cresterea rolului lor in viata societatii se manifesta ca trasaturi ale evolutiei in majoritatea tarilor lumii, argumentand pentru etapa actuala denumirea de „societate a serviciilor”.

Prezenta serviciilor in structura tuturor economiilor, rolul lor stimulator, dezvoltarea aproape fara limite a unora dintre ele reclama cercetarea atenta a acestora, a legitatilor si mecanismelor de functionare a sectorului tertiar, a impactului asupra celorlalte sectoare.

Conceptul de serviciu

Importanta crescanda a serviciilor in economie, ascensiunea rapida si evolutia spectaculoasa au intensificat preocuparile pentru cunoasterea acestui sector. Eforturile in aceasta directie sunt motivate si de faptul ca teoria economica a acordat prea putina atentie serviciilor. Se poate vorbi chiar de o ramanere in urma a teoriei, a clarificarilor conceptuale fata de amplasarea practica a serviciilor. Astfel, serviciile pot fi privite ca ocupatii (indatoriri) ale unor persoane, ca functii, actiuni sau munci prestate in folosul cuiva, ca organism sau subdiviziuni, facand parte dintr-un ansamblu administrativ sau economic.

De asemenea termenul de „servicii” este asociat si ideii de „tertiar” sau „sector tertiar”, avand doua acceptiuni diferite:

• Pe de-o parte ansamblul de meserii care se exercita in societatea de servicii sau in intreprinderile industriale sau agricole

• Pe de alta parte ansamblul unitatilor de productie individualizabile din punct de vedere statistic a caror activitate principala consta in oferirea de servicii si care corespunde notiunii statistice de ramura.

Puncte de vedere asemanatoare, oferind totodata un plus de sistematizare se intalnesc la multi autori. Acestia apreciaza ca termenul de „servicii” poate fi utilizat in 4 modalitati diferite:

1. „Service industry” cu referire la intreprinderile cu activitate intangibila sau nestocabile

2. „Service products” insemnand rezultatul obtinut de industria serviciilor, dar si de alte sectoare economice.

3. „Service occupation” indatoririle sau tipologia muncii lucratorilor din domeniul serviciilor

4. „Service functions” activitatile implicate in munca desfasurata in interiorul economiei primare sau in afara acesteia.

In acest context, serviciile sunt definite ca activitati utile destinate satisfacerii unor nevoi sociale.

Abordarea serviciilor ca o categorie economica presupune restrangerea la acele activitati ce implica anumite relatii sociale de productie. Majoritatea definitiilor pun accent pe faptul ca serviciile sunt activitati al caror rezultat este nematerial si deci nestocabil, nu se caracterizeaza in produse cu existenta de sine statatoare. In incercarea de a sintetiza experienta teoretica si practica privind definirea serviciilor si delimitarea lor de bunuri, trebuie evidentiat ca acestea reprezinta o activitate umana cu un continut specializat avand ca rezultate efecte utile imateriale si intagibile destinate satisfacerii unor nevoi sociale. Totodata serviciile sunt activitati de sine statatoare autonomizate in procesul diviziunii sociale a muncii si sunt organizate distinct intr-un sector denumit si sector tertiar.

Caracteristicile serviciilor

Definirile incomplete si chiar contradictorii ale conceptului de servicii necesita abordarea particularitatilor serviciilor. Avem in vedere:

a) Intangibilitatea are in vedere acea particularitate a serviciilor prin care acestea nu pot fi expuse si implicit percepute prin simturile umane inaintea achizitionarii lor.

Aceasta caracteristica determina ca in unele cazuri solicitarea de servicii in momentul achizitionarii sa nu se afle decat in postura de a primi o promisiune referitoare la o prestatie viitoare.

Ca o consecinta a intangibilitatii apar incertitudini si riscuri mai mari comparativ cu bunurile referitoare la achizitionarea lor. In vederea diminuarii acestora, solicitarea de servicii trebuie sa se documenteze mai amplu asupra serviciului si calitatii acestuia cautand in acest sens detaliile materiale asupra serviciului, cat si despre prestatorul de servicii avand in vedere energia productiva si comerciala.

Legat de acest aspect apare o situatie asimetrica intre prestatorul de servicii si prestatorul de bunuri in sensul ca in timp ce prestatorul de servicii este confundat cu transformarea serviciului intr-unul tangibil, producatorul de bunuri urmareste componenta serviciilor intangibile.

b) Inseparabilitatea cand bunurile materiale impun inevitabil o scindare intre activitatea de productie si aceea de consum, perioada respectiva cuprinzand activitatile de stocare si comercializare.

Spre deosebire de aceste bunuri materiale, serviciile impun mai intai comercializarea, apoi prestarea acestora care se suprapun in timp si spatiu si cu consumul serviciilor.

Caracteristica inseparabilitatii serviciilor vizeaza tocami aceasta existenta simultana dintre servicii si prestator.

Aceasta concordanta dintre prestare si consumul serviciilor elimina activitatea de stocare care aparent poate fi benefica avand in vedere eludarea imobilitatilor incumbate de respectiva activitate care are si un important impediment care consta intr-o vulnerabilitate mai mare la oscilatia pietii.

c) Variabilitatea serviciilor este urmarea faptului ca pentru un serviciu anume exista o atomicitate de agenti care participa in calitate de prestatori si consumatori de servicii.

Variabilitatea serviciilor care vizeaza latura calitativa se refera la urmatoarele intrebari:

Cine le presteaza?

Cand le presteaza?

Unde le presteaza?

Cum sunt prestate?

Specificitatea privind prestarile de servicii determina rezultate variate care ajung pana la nivelul in care acelasi prestator in conditii identice de dotare sa obtina rezultate diferite ca urmare a dispozitiei de moment.

d) Perisabilitatea este ca o caracteristica a serviciilor care deriva din inseparabilitatea dintre producator si consumator care determina imposibilitatea stocarii serviciilor.

Ca o rezultanta, firmele prestatoare se impun a fi foarte informate despre fluctuatiile pietei in vederea atenuarii exceselor cererii si ofertei de servicii.

Firmele prestatoare de servicii vor practica tarife mai mari in functie de evolutia excesului de cerere, dovedind astfel o mai mare imobilitate in acest sens, comparativ cu un producator al carui bun material poate fi stocat si reciproc in cazul excesului de oferta.

e) Lipsa obiectului proprietatii are in vedere deosebirea acestora fata de bunurile tangibile la care accesul este nelimitat in timp ceea ce determina ca posesorul sa poata dispune vanzarea in conditiile lipsei de utilitate sau eventual castigul pentru el.

Faptul ca serviciul are o existanta limitata, respectiv ca acela care il achizitioneaza are accesd limitat la servicii, delimiteaza si in unele cazuri elimina aceasta oportunitate.

Toate aceste caracteristici ale serviciilor vor influenta comercializarea si vor determina strategii specifice de promovare a vanzarilor comparativ cu bunurile materiale.