Politică de coeziune socială - componentă a politicii de coeziune

1. Politica de coeziune – definire şi obiective pentru perioada 2007 - 2013

În conformitate cu declaraţia Preşedintelui Consiliului Europei din Martie 2005, Europa trebuie să îşi reînnoiască competitivitatea sa, să crească potenţialul său de dezvoltare şi productivitate şi să îşi întărească coeziunea socială, plasând accentul principal pe cunoştinţe, inovaţie şi optimizarea capitalului uman. Pentru a atinge aceste obiective, Uniunea Europeană trebuie să îşi mobilizeze resursele adecvate naţionale şi comunitare, inclusiv politica de coeziune, înspre cele trei dimensiuni ale Strategiei de la Lisabona, economică, socială şi de mediu, astfel încât să conlucreze mai bine spre un scop comun, cu resurse minime, în contextul general al unei dezvoltări susţinute.

În Tratatul consolidat , articolul 158 din Capitolul XVII Coeziunea economică şi socială prevede următoarele:

„Pentru a promova dezvoltarea sa completă şi armonioasă, Comunitatea trebuie să conceapă şi să urmărească ca acţiunile sale să ducă la întărirea coeziunii sale economice şi sociale.

În particular, Comunitatea trebuie să ţintească spre reducerea disparităţilor dintre nivelele de dezvoltare ale diferitelor sale regiuni şi rămânerea în urmă a regiunilor sau insulelor defavorizat, inclusiv zonele rurale.”

Se dă astfel definiţia politicii de coeziune, care de 15 ani reprezintă principalul motor al dezvoltării Uniunii Europene din punct de vedere economic, social, de mediu şi, inclusiv, politic. Reformele structurale şi stabilitatea macroeconomică reprezintă o precondiţie pentru succesul politicii de coeziune împreună cu o serie de alte condiţii care favorizează investiţiile (inclusiv implementarea efectivă a Pieţei Unice, a reformelor administrative, a unei bune guvernări, a unui climat prietenos pentru întreprinzători şi, în special, disponibilitatea unei forţe de muncă cu înaltă calificare).

Acţiunile pe care Comunitatea Europeană le întreprinde în conformitate cu art. 158 al Tratatului consolidat trebuie să se adreseze întăririi coeziunii economice şi sociale ale Uniunii Europene în contextul celor două valuri de aderare de noi state, din 2004 şi 2007, pentru a promova dezvoltarea armonioasă, echilibrată şi susţinută a Uniunii. Acestea se vor implementa prin intermediul Fondurilor (Fondul de Coeziune şi Fondurile Structurale, respectiv Fondul European de Dezvoltare Regională şi Fondul Social European), a Băncii Europene pentru Investiţii şi a altor instrumente financiare disponibile, pe perioada 2007 – 2013, intervalul de 7 ani fiind considerat optim din punct de vedere al cuantificării rezultatelor investiţiilor ce urmează a fi făcute din aceste surse financiare, prin proiecte. Ţinta acestor acţiuni este reducerea disparităţilor economice, sociale şi teritoriale din ţările şi regiunile a căror dezvoltare a rămas în urmă în conexiune cu restructurarea economică şi socială şi a îmbătrânirii populaţiei.

Instrumentele financiare ale Comunităţii vor contribui fiecare în mod adecvat spre atingerea următoarelor trei obiective majore:

1. Convergenţa care se referă la accelerarea convergenţei Statelor Membre şi a regiunilor slab dezvoltate prin îmbunătăţirea condiţiilor de creştere economică şi ocupare a forţei de muncă utilizând intensificarea şi îmbunătăţirea calităţii investiţiilor în capital fizic şi uman, dezvoltarea inovaţiei şi a societăţii bazate pe cunoaştere, adaptabilitatea la schimbările economice şi sociale, protecţia mediului şi eficienţă administrativă;

2. Competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă care, în afara regiunilor slab dezvoltate, se va concentra asupra întăririi competitivităţii şi atractivităţii regiunilor, precum şi la ocuparea forţei de muncă prin anticiparea schimbărilor economice şi sociale, inclusiv cele legate de liberalizarea comerţului, prin creşterea şi îmbunătăţirea calităţii investiţiilor în capital uman, inovarea şi promovarea societăţii bazate pe cunoaştere, antreprenoriat, protecţia şi ameliorarea mediului înconjurător, îmbunătăţirea accesibilităţii şi adaptabilităţii forţei de muncă şi ale companiilor, precum şi dezvoltarea de pieţe de muncă inclusivă; şi

3. Cooperare teritorială europeană care va avea în vedere întărirea cooperării trans-frontaliere prin iniţiative comune locale şi regionale, întărirea cooperării transnaţionale prin mijloace de acţiune care să conducă la o dezvoltare teritorială integrată legată de priorităţile comunitare şi întărirea cooperării inter-regionale şi a schimburilor de experienţă la nivelul teritorial adecvat.