Economie europeană

Crearea unei Europe unite este un fenomen care a devenit parte a contextului

economic global. Initial sub forma de idei, ulterior prin cuceriri si impotriva vointei unor popoare,si, mai apoi prin cooperare, Europa unita astazi este o realitate.

Uniunea Europeana nu este un spatiu destinat numai partidelor politice, firmelor mari sau sindicatelor.Uniunea este dedicata, in primul rand, cetatenilor sai europeni, pentru a le oferi un spatiu de libertate fara de frontiere, un cadru de securitate si justitie, precum si o piata interna, in care concurenta sa fie libera si garantata.

Uniunea Europeana promoveaza atat coeziunea economica si sociala, cat si solidaritatea intre statele membre.

In prima sa perioada de existenta, Comunitatea Econiomica Europeana s-a concentrat pe aspectele cantitative: reconstituirea economiilor tarilor Europei Occidentale, convenirea unei uniuni vamale si edificarea unei piete unice care sa reuseasca sa promoveze interesele europene si incercarile de a face piata europeana, mai deschisa, mai eficienta, mai competitive si mai profitabila. Una din prioritatile de baza a fost cresterea nivelului de trai al popoarelor Europei, insa acest efect a devenit un efect decat un motiv primordial. Insa, de-al lungul timpului, s-a constatat ca aceste aspecte cantitative nu pot fi indeplinite ele fiind inlocuite cu aspectele calitative si anume conceperea unor politici comune in patru domenii majore :

• Politica agricola- luata in calcul inca de la Tratatul de la Roma, are ca scop asigurarea unei piete de desfacere pentru fermierii din Comunitate; ea a devenit pana la urma una dintre cele mai controversate si mai costisitoare activitati asumate impreuna cu statele membre.

• Politica regionala- vizeaza reducerea diferentelor economice din cadrul aceluiasi stat, precum si dintre statele membre, prin regenerarea vechilor zone industriale, prin investitii in zone rurale si prin crearea de legaturi intre producatori si pietele de desfacere, a reprezentat si ea un scop in sine inca de la inceputurile Comunitatii; ea insa nu a devenit prioritara decat in anii’70.

• Politica sociala- care pune accent pe problema locurilor de munca, a fost cu totul ignorata pana in anii ’70, cand imigratia si accentuarea discrepantelor economice au inclus-o pe lista de urgente.

• Politica de protectie a mediului- careia nu i se dadea in anii ’50 nici o atentie, a inceput sa fie luata in seama doar in anii ’60, cand poluarea apei si aerului cauzata de cresterea economica a starnit reactiile europenilor din ce in ce mai instariti. Diferentele de calitate a mediului au reprezentat o bariera in calea pietei unice, astfel la inceputul anilor’80 acest aspect se bucura de mult mai multa sustinere.

Politica agricola comuna( PAC)

PAC isi trage radacinile din Europa de Vest a anilor 1950, ale carei societati au fost afectate de anii de razboi si in care agricultura fusese betegita, iar oferta de hrana nu putea fi garantata. Accentul s-a pus initial pe incurajarea unei mai bune productivitati in lantul alimentar, astfel incat consumatorii sa beneficieze de o oferta stabila de hrana pe care sa si-o poata permite, dar si ca sa asigure ca UE va avea un sector agricol viabil. PAC a inceput prin a oferi subventii si preturi garantate cultivatorilor, asigurandu-le stimulentele necesare pentru a produce. Asistenta financiara a fost asigurata pentru restructurarea agriculturii, in incercarea de a asigura dezvoltarea fermelor in marime si in management, precum si in dezvoltarea unor aptitudini tehno-logistice astfel incat sa fie adaptate la climatul economico-sociala de atunci. PAC a fost politica comuna cea mai importanta si unul din elementele esentiale ale sistemului institutional al Uniunii Europene.Agricultura reprezinta 12% din PIb-ul celor sase tari si cuprindea 20% din intreaga lor forta de munca.In plus, al doilea razboi mondial i-a facut pe europeni sa constientizeze cat de mult depindeau de alimentele importate si cat de usor puteau fi afectate aceste importuri. In primul rand, in momentul in care s-au negociat Tratatele de la Roma, activitatea fermelor avea o semnificatie aparte pentru economiile, cat si pentru societatil si culturile tarilor europene semnatare. In al doilea rand, agricultura a reprezentat un element cheie in negocierile dintre Franta si Germania pentru formarea Comunitatii Economice Europene . Astfel , in anii ’50, sectorul agricol era foarte dezvoltat si efficient in Franta, avand o mare influenta asupra situatiei locurilor de munca si a activitatii economice.