Outsourcing - tendințe și dezvoltări

Dintr-o perspectiva conceptuala, outsourcing-ul poate fi perceput ca o activitate tranferata spre a fi realizata de o alta companie. In termeni de strategie, outsourcing-ul ar trebui considerat o activitate pe termen lung, care sa asigure nu numai supravietuirea dar mai ales prosperitatea unei companii. Pe de alta parte, outsourcingul este o practica neloiala angajatilor, fiind folosita pentru a reduce numarul de angajati dintr-o companie, deci costul cu salariile, sau sa elimine conditiile si drepturile salariale castigate prin negocieri colective.

În literatura de specialitate de limbă engleză există mai multe definiţii ale outsourcing-ului. Dar în general acest termen se referă la externalizarea, delegarea unor sarcini sau obiective unor segmente organizaţionale aparţinând unor entităţi externe, cel mai des printr-o înţelegere formală (de aceea poate fi numit şi subcontractare). Outsourcing-ul poate include o varietate mare de activităţi: utilizarea serviciilor unor întreprinderi din afară pentru îndeplinirea sarcinilor proprii, transferul procesului de producţie în zone cu forţă de muncă mai ieftină, atragerea resurselor externe pentru soluţionarea problemelor proprii, reducerea propriei activităţi în favoarea procurării unor servicii de la alte companii, cooperarea cu alte firme ş.a. De fapt, outsourcing-ul constituie şi o strategie prin care o organizaţie încredintează funcţionalităţi majore unor furnizori externi, specializaţi în anumite servicii, care devin astfel parteneri-furnizori de servicii cu valoare adaugată.

In prezent, outsourcing-ul se regaseste intre serviciile de toate tipurile, dar in mod particular intre serviciile financiare si cele computerizate. Sectorul serviciilor a fost pentru mult timp considerat impenetrabil de competitia internationala, dar datorita inovatiilor in tehnologia comunicatiilor, si in special in Internet, serviciile pot acum sa depaseasca limitele prin conexiuni si retele specifice, putand astfel sa beneficieze de accesul la forta de munca mai ieftina, dar mai bine calificata.

Dacă termenul este relativ nou, atunci conceptul de externalizare nu este de o noutate absolută. Companiile au închiriat întotdeauna servicii din exterior pentru diverse tipuri de operaţiuni interne, tocmai în scopul de a face faţă unor sarcini pe care nu le-ar fi putut realiza pe cont propriu, indiferent că a fost vorba de clădiri, tehnologie, oameni sau alte resurse. Totuşi externalizarea a început să se impună mai clar odată cu dezvoltarea industriei de procesare a datelor, iar apoi s-a extins la foarte multe domenii. Începând cu anii ‘90 ai secolului trecut conceptul a câştigat în popularitate, iar companiile au început să-şi externalizeze masiv serviciile. Aceasta s-a datorat, în primul rând, creşterii mobilităţii internaţionale a factorilor ca urmare a liberalizării, a globalizării şi a dezvoltarii noilor tehnologii.

Astăzi aproape orice ţară şi organizaţie îşi externalizează o parte din sarcinile sale. Externalizarea are o utilizare foarte largă: producţie, servicii, finanţe, tehnologii informaţionale, resurse de muncă etc. În literatură se întâlnesc şi unii termeni analogi externalizării: shrinking, downsizing, spin off, dar ei reprezintă exemple particulare de aplicare a metodologiei externalizării.

1.2. Evolutia istorica a outsourcingului

Outsourcing-ul exista de foarte mult timp, dar nu sub aceasta denumire. Unii autori merg pana ala a afirma ca mercenarii au reprezentat o forma incipienta de outsourcing. Inainte de recunosterea oficiala din anii ’90, serviciile din categoria outsourcing avea diverse denumiri: “centre de servicii” , “furnizori externi” , “furnizori de servicii” sau chiar “contracte de suport” De peste 40 de ani, companiile închiriază servicii din exterior pentru a rezolva sarcini care fie le consumă prea mult timp, fie nu pot fi îndeplinite pe cont propriu. Dacă la început termenul cunoscut a fost subcontractarea de resurse (umane, clădiri, tehnologie), mai târziu a devenit outsourcing şi a implicat restructurarea eficientă a unor activităţi de e-business, prin intermediul unor parteneriate externe.

Dar oricare ar fi denumirea acestui proces, acesta reprezinta un serviciu furnizat cu intentia de a-l face economic, fie in termeni de bani sau in termeni de furnizare de valoare, care nu poate fi realizata intern.

Outsourcing-ul a cunoscut recunoasterea ca urmare a cererii mare de service din perioada anului 2000. Ceea ce era pana acum un beneficiu de cost a devenit o valoare adaugata pentru outsourcing. India a fost una dintre primele care s-a prezentat ca o sursa de servicii ieftine oferite de o populatie educata.

Inceputurile outsourcing-ului se regasesc in Statele Unite, intr-o perioada de stagnare economica, combinata cu accentuari puternice in inflatie si somaj. Pentru a depasi aceasta situatie, Rezerva Federala a crescut ratele dobanzii pana la aproape 20%, sperand ca prin aceasta crestere excesiva sa reduca inflatia. Solutia a condus insa la o severa recesiune in 1981. O alta reactie severa a avut loc in modificarea valorii dolarului. Investitorii straini au inceput sa cumpere masiv obligatiuni guvernamentate americane. Cu un dolar ce a atins un nivel de 4 Lire germane si aproximativ 360 Yeni japonezi, industria Americana s-a vazut prinsa in mijlocul unei serioase crize.

Guvernul American a reactionat impreuna cu partenerii din G-7 si a redus valoarea dolarului. Torusi solutia a venit putin cam tarziu, in conditiile in care state puternic industrializate ca Michigan si Pennsylvania au suferit pierderi masive de joburi.

In fata unei competitii straine puternice, companiile auto americane s-au vazut in fata unei situatii disperate si au fost fortate sa adopte masuri disperate pentru a asigura paritatea de cost si profitabilitate. Pe la jumatatea anilor 1980, GM a recurs la o solutie ce parea foarte neobisnuita si a inchis 10 fabrici in Flint Michigan, pentru a le muta in Mexic.

Uniunea lucratorilor din industria auto americana a reactionat si a transformat mutarea joburilor in strainatate intr-o adevarata problema de nemultumire in cadrul negocierilor cu cei 3 mari fabricanti de automobile. De fapt, Uniunea a si reusit sa negocieze acorduri prin care sa previna outsourcing-ul in anumite divizii ale GM si Ford.