Portretul Comerciantului

Introducere

Comerţul joacă un rol important în dezvoltarea durabilă a societăţii omeneşti, fiind un sector de activitate cu un înalt grad de complexitate. La început, schimburile dintre oameni s-au efectuat în mod direct, produs contra produs, prin troc. Apoi, schimbul a fost intermediat de monedă, iar trocul s-a descompus în operaţiunea de vânzare şi operaţiunea de cumpărare, moment care a coincis cu apariţia comerţului în adevăratul sens al cuvântului.

Problematica referitoare la comerciant, ca agent economic cu rol hotărâtor în cadrul unei economii de piaţă, este deosebit de complexă.

1. Definirea noţiunii de comerciant

Noţiunea de comerciant are în vedere persoana fizică sau juridică a cărei profesie este comerţul. Potrivit codului comercial, sunt comercianţi cei care exercită acte de comerţ şi fac din acestea profesia lor obişnuită. Deci, pentru a fi considerat comerciant, un agent economic trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: să facă acte de comerţ, să realizeze asemenea acte în mod obişnuit, ceea ce implică repetabilitatea operaţiunilor respective; să transforme realizarea actelor respective în profesia sa de bază sau accesorie; să acţioneze în numele său personal.

2. Condiţiile impuse comerciantului – persoană fizică

Natura juridică a faptelor pe care le săvârşeşte persoana fizică nu este suficientă pentru definirea comerciantului.

Persoana fizică dobândeşte calitatea de comerciant dacă îndeplineşte în mod cumulativ mai multe condiţii.

În literatura de specialitate, aceste condiţii au fost grupate în două categorii:

a) condiţii referitoare la persoană, care, la rândul lor, sunt de două feluri:

- condiţii necesare protejării persoanei care vrea să facă comerţ (capacitatea juridică de folosinţă şi de exerciţiu);

- condiţii necesare protejării intereselor generale (incapacităţii şi incompatibilităţii).

b) condiţii referitoare la activitate, care presupun necesitatea îndeplinirii faptelor de comerţ cu titlu de profesie.

Pornindu-se de la principiul libertăţii de a se face comerţ, libertate recunoscută de legiuitor, în principiu, oricărei persoane, unii autori stabilesc limitele legale şi, uneori, convenţionale ale acestui principiu.

În categoria limitelor legale sunt incluse:

- incapacităţile care tind a proteja interesele incapabilului, împotriva unei activităţi comerciale cu consecinţe păgubitoare pentru patrimoniul său (minorii, alienaţii mintali);

- interdicţiile, decăderile, incompatibilităţile şi alte reglementări care sunt prevăzute de legiuitor cu scopul protejării intereselor generale.

Limitele convenţionale se referă la:

- diferitele clauze de non-concurenţă;

- obligaţia de garanţie contra evicţiunii din partea vânzătorului unui fond de comerţ sau a locatorului în cazul contractului de locaţie de gestiune a fondului de comerţ;

- obligaţia de non-concurenţă, stipulată în contractul de muncă sau în contractul de reprezentare comercială etc.

Sintetizând aceste idei, considerăm că o persoană poate să dobândească calitatea de comerciant dacă îndeplineşte următoarele condiţii:

- persoana fizică, cetăţean român, să aibă capacitatea juridică cerută de lege, atât capacitate de folosinţă, cât şi capacitate de exerciţiu;

- persoana fizică trebuie să exercite în mod obişnuit, cu titlu de profesie, fapte de comerţ;

- comerţul trebuie desfăşurat în nume propriu;

- activitatea să se finalizeze într-un câştig, din care să-şi asigure cel puţin existenţa, excluzându-se, în principiu, o activitate nelucrativă;

- persoana fizică – comerciantul să acţioneze pe riscul său şi cu răspundere nelimitată;

- obţinerea autorizaţiilor prevăzute de lege.

3. Capacitatea persoanei fizice – comerciant

a) Capacitatea de folosinţă

În privinţa capacităţii de folosinţă, în principiu, orice persoană beneficiază de această prerogativă, putere cunoscută de lege. Nimănui nu i se poate îngrădi capacitatea de folosinţă, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege. Aşadar, orice persoană fizică are vocaţia necesară pentru a fi comerciant, vocaţie care izvorăşte din principiul libertăţii comerţului.

b) Incompatibilităţi

Există anumite incompatibilităţi, decăderi şi interdicţii, de regulă legale, şi în mod excepţional convenţionale, motive care împiedică o persoană fizică de a dobândi calitatea de comerciant.

Astfel, nu pot fi comercianţi, datorită funcţiei pe care o deţin: parlamentarii, funcţionarii publici, magistraţii, militarii etc. Nu pot fi comercianţi, datorită profesiei, acele persoane care exercită profesiuni liberale: avocaţi, notari, medici etc.

c) Decăderi

Potrivit Legii nr.12/1990, modificată şi completată prin Legea nr.42/1992 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, persoanele care au fost condamnate penal pentru una din faptele (infracţionale) prevăzute de lege (art.1, lit. i) – p)) nu mai pot exercita profesiunea de comerciant.

d) Interdicţii

Interdicţiile pot fi:

- Interdicţiile legale se referă la anumite activităţi care nu pot face obiectul comerţului particular (privat) şi care sunt monopol de stat sau activităţi care sunt considerate infracţiuni.

- Interdicţiile convenţionale sunt stabilite sub forma clauzelor inserate în contract şi produc efecte, între părţile contractante.

e) Capacitatea de exerciţiu

În privinţa capacităţii de exerciţiu, persoana fizică dobândeşte calitatea de comerciant numai dacă are capacitatea de exerciţiu deplină, deci să fi implinit vârsta de 18 ani. Aşadar, nu au capacitate necesară dobândirii calităţii de comerciant minorii şi persoanele puse sub interdicţie.