Rolul sitemului monetar internațional în contextul crizei financiare

Sistemul monetar international reprezintă un ansamblu de reguli, instrumente și organisme legate de crearea, circulația și valorificarea monedelor internaționale, determinate de schimburile comerciale, de mișcările de capital și de creșterea economică pe plan mondial.

Înființarea sistemului monetar internațional (SMI) a reprezentat o încercare de cooperare între state și nu una de subordonare a sistemelor monetare naționale. Prima inițiativă de acest fel a constituit-o Uniunea Monetară Latină (1865), din care făceau parte Franța, Belgia, Italia și Elveția. Scopul acestei uniuni era protejarea etalonului bimetalist. Se instituia chiar și o monedă comună pentru ansamblul celor patru state și anume francul. Uniunea Monetara Latină s-a desființat în anul 1876. După cel de al Doilea Război Mondial, a devenit imperios necesar un efort global, de a pune bazele unui sistem care să asigure un echilibru și o disciplină financiară mai strictă, în paralel cu un mecanism de finanțare a unor proiecte cu scop productiv și care să genereze creștere economică. Pentru a realiza aceste obiective ambițioase, printr-o inițiativă a ONU, s-a organizat, în iulie 1944, o conferință la care au fost invitați miniștrii de finanțe din 44 de țări. Această conferință s-a desfășurat în localitatea Bretton-Woods, din statul New Hampshire, SUA. Conferința Monetară și Financiară din 1944 de la Bretton Woods a abordat pentru întâia oară problema creării unui sistem monetar internațional, bazat pe etalonul aur-devize și, în cadrul acestuia, pe dolar ca principală monedă de rezervă.

Țările care au aderat la FMI între 1945 și 1971 au fost de acord să păstreze ratele lor de schimb (valoarea monedelor lor în termeni de dolarul SUA și, în cazul Statelor Unite, valoarea dolarului în termeni de aur), raportate la ratele care ar putea fi ajustate numai pentru a corecta un "dezechilibru fundamental" în balanța de plăți, și numai cu acordul FMI. Acest sistem, cunoscut sub numele de sistemul de la Bretton Woods, a dominat până în 1971, când guvernul SUA a suspendat convertibilitatea dolarului în aur.

Scopul principal al SMI, creat în 1944, l-a constituit asigurarea prin intermediul mecanismelor sale de funcționare a unei largi cooperări monetare și, pe această bază, creșterea echilibrată a comerțului internațional, ca o condiție a dezvoltării economice a fiecărei țări și a economiei mondiale în ansamblul ei. Pentru înfăptuirea acestui deziderat, la baza mecanismelor sale de funcționare au fost puse o serie de principii, dintre care cele mai importante vizau: alegerea etalonului monetar, menținerea stabilității parităților și cursurilor de schimb ale monedelor naționale, asigurarea convertibilității internaționale a monedelor, crearea rezervelor monetare oficiale și asigurarea lichidității internaționale, echilibrarea balanțelor de plăți.

În scopul funcționării eficiente a Sistemului Monetar Internațional în 1945 au fost create două instituții internaționale: Fondul Monetar Internațional (FMI), care avea ca scop realizarea convertibilității tuturor valutelor țărilor membre, acordarea de împrumuturi pentru asigurarea echilibrului balanțelor de plăți externe și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BIRD), numită mai târziu Banca Mondială, care urmărea scopul să acorde credite pentru reconstrucție și dezvoltare.