Domeniul Eticii Conducerii

Care sunt elementele pe care ne bazam atunci cand catalogam anumite actiuni ca fiind din punct de vedere moral corecte sau incorecte?Nu exista raspunsuri simple la aceste intrebari.Filozofii au incercat sa gaseasca asemenea raspunsuri,iar eforturile lor au condus deseori la enuntarea unor teorii despre moralitate.Aceste teorii se clasifica in trei categorii,functie de importanta relativa data consecintele actiunilor,responsabilitatilor si drepturilor.

1.Etica bazata pe finalitatea actiunii-apreciaza activitatile ca fiind corecte sau grestie doar prin analiza efectului lor bun sau rau.Nucleul intuitiv al utilitarismului sta la ideea maximizarii utilitatii collective,ceea ce numim bine colectiv nefiind altceva decat suma binelui individual,caci societatea insasi nu este altceva suma indivizilor care o compune.Managerii sunt inclinati sa foloseasca profitul,eficienta si alte criterii de performanta pentru a judeca ce este cel mai bine pentru cei mai multi oameni.O decizie utilitarista poate fi aceea in care sunt concediati 30% dintre salariati,pentru a mentine profitabilitatea firmei si a pastra restul de 70% din locurile de munca.

Teoriile bazate pe finalitatea actiunii(Goal based theories) se ancoreaza pe faptul ca obtinerea unor consecinte corecte si evitarea producerii unora gresite este in final singura consideratie importanta din punct de vedere moral.

Utilitarismul-este de departe cea mai influenta teorie din aceasta categorie.

Este o teorie morala care permite o evaluare a actiunilor indivizilor si are 2 dimensiuni esentile:-un criteriu al binelui si al raului,-un imperative moral-maximizeaza binele,o regula de evaluare a actiunii morale conform acestui criteriu.

Utilitarismul formuleaza raspunsuri la intrebari de forma:”Ce trebuie facut?”,”Ce trebuie sa admiram?”,”Cum e bines a traim?” cu ajutorul unor termini imprumutati din economie de gen:maximizare(a utilitatii,a fericirii),profit(obtinerea placerii).

Jeremy Bentham(1748-1832)-reprezinta unul dintre filozofii care au sustinut aceasta teorie.Bentham sustine ca o actiune este in conformitate cu principiul utilitatii atunci cand tendinta ei de a spori fericirea comunitatii este mai mare.El declara ca nu exista placeri mai bune decat altele (exemplu:placerea de a manca nu se deosebeste de placerea de a primi premiul Nobel),placerile se deosebesc dupa criterii cantitative:unele sunt mai intense,mai economice.

Un alt filozof sustinator al teoriei este John Stuart Mill(1806-1873)

Pentru Mill utilitatea este fundamentul moralei.Conform acestui principiu actiunile sunt corecte proportional cu tendinta lor de a promova fericirea si sunt incorecte in masura in care tind sa produca inversul fericirii.

Mill nu abandoneaza teoria lui Bentham si accepta utilitatea ca fiind un principiu al valorilor morale,motiv pentru care o actiune poate fi judecata in functie de fericirea pe care o aduce unui anumit numar de indivizi.

Spre deosebire de Jeremy Bentham,Mill accentueaza diferenta dintre placeri si imagineaza o ierarhie a placerilor care ar sta la baza conceptului de fericire.Mill isi construieste propria viziune despre utilitarism avand in vedere dinstinctia bine personal-bine public.Acesta este un alt punct in care utilitarismul lui Mill se deosebeste de cel al lui Bentham,motiv pentru care utilitarismul lui Mill este numit si “Utilitarism altruist”.

Desi Mill este constient ca un obiectiv ca acela de a ajuta binele personal in functie de binele public este un demers dificil care nu poate fi atins cu usurinta,el considera ca sacrificiul unui individ poate fi considerat cea mai inalta virtute.

2.Etica bazata pe responsabilitate-conform acestui sistem comportamental este considerat etic daca este in conformitate cu principiile de responsabilitate si indatorire,

ceea ce presupune mai mult decat obtinerea unor rezultate neaparat favorabile.Cuvantul grecesc pentru responsabilitate este deon, de aceea acest sistem mai este denumit si al deontologiei profesionale.O asemenea etica regasita in plan filosofic la Immanuel Kant,

se bazeaza pe caracterul perfect al datoriilor,care nu admite nicio exceptie indiferent de situatie.Totusi,data fiind complexitatea lumii in care traim,atunci anumite reguli,vin in contradictie cu alte reguli,rezolvarea unei dileme etice impune ca una dintre reguli sa devina o exceptie.In gandirea etica actuala,este recunoscut conflictul datoriilor ca un factor al progresului moral.Conflictul datoriilor se explica prin apartenenta subiectului la mai multe grupuri sociale,fiecare impunand datorii contrare.Rezolvarea unui asemenea conflict (in esenta,un conflict al valorilor) tine de o anumita prioritate a datoriilor (intr-o anumita situatie o datorie devine prioritara alteia si nu sufera amanare).

Immanuel Kant(1724-1804)este cel mai faimos dintre filozofii eticii care au pus accent pe responsabilitate ca fiind mai importanta decat scopul obtinerii unor consecinte corecte.In opinia lui Kant pentru a avea o judecata morala este esential sa prescrii sau sa impui actiuni care pot fi universale.Imperativele morale nu sunt conditionate.Ele sunt neconditionate sau categorice ceea ce presupune respectarea lor,chiar daca ne place sau nu.

Normele morale sunt liber asumate de catre individ intrucat acestea sunt in acord cu valorile sale.Pentru ca reprezinta ceva important si vrednic de pretuire,valorile sunt intrinsic normative.Nicio persoana rationala n-ar putea sa accepte o regula universala de actiune,care sa fie in conflict cu ceea ce el insusi recunoaste ca fiind demn de respect,sau care sa ceara tuturor sa actioneze in vederea a ceea ce constiinta sa considera a fi daunator sau detestabil.

De exemplu,se prescrie obligatia respectarii angajamentelor luate,a nu mintii,a fi cinstit si a proteja viata fara conditionari.Deci,nu conditionam posibilitatea de a fi fericit cu:”Daca vrei sa fi fericit,respecta promisiunile facute”,Alegem sa facem ceea ce este corect,

simplu deoarece este cel maid rep lucru.